Evident ca multe sunt exagerari, dar il pun doar asa, pentru compensare, ca destul am fugit de imaginile cu maimutica asta urecheata. In perioada juramantului aia era in direct pana si prin restaurante.
” ‘ti-ai dracu’ cu melcii vostri! ”
Nu mai facusem demult Yi Jin Jing, l-am reluat astazi de dimineata.
Viata e atat de limpede, linistita si impacata, incat pana si randurile astea parca n-au sens.
A fi Unul, impreuna cu tot ce te inconjoara, e calea intelegerii depline.
in genunchi, distrandu-ti ostasii,
aplecata-nspre placere sau teribilism,
pe-o parte sau alta, sau ambele,
aripi de fluture, zapezi inocente piereau,
si jetul agramat de sperma ce-ti inunda cerul gurii,
venea din styx.
daca mi-as apleca gandurile spre tine,
nemeritata mangaiere oferindu-ti,
mi-ai multumi cu trupul tau, placandu-ti,
si-ai deduce imensitatea prin supunere?
ai croi din vis pilota gandurilor mele,
oboseala radacinii ce-ajunge fruct parguit,
semn al putrezirii inerente,
gustului parfumat urmator?
ai intelege-n carnea plina cu seminte,
dulcele-n varful limbii, placut,
dar cerul gurii insetat de iubit,
uscandu-se zvarcolit, impietrit, ranit?
e semn ca neintelegerea-ti va fi mama,
pana cand aurora-ti va spala rusinea,
si-ai sa deschizi ochii, genele clipind intru inceput,
intru chemare a destinului,
intr-o mare lacrima,
tarzie.
In ziua de Pasti, foarte multe femei au ajuns la spital in coma alcoolica, spunea realitatea tv.
Uite-asa ajung unii misogini, frumoaselor! 
norii si-au scrantit gleznele alergandu-ne printre visuri,
si ploile lor au spalat tot, mai putin durerea marturisirii,
virtute tarzie, pat de moarte iubirii amintite printre altele,
ingalbenite file de poveste-n viata, smulse cu inima din piept.
si toate lacrimile se scurg spre cer.
E o lumina ireal de curata,
Si chiar vazute de-aproape,
Florile ciresului par fum.
crize nebune, spasme prelungite-n luna,
incremenite visuri, ramase-n pozitii grotesti,
imagini rasturnate-mpotriva firii,
ce sunt iubiri imposibile,
gemand la portile destinului,
laptele sortii baut printre crinii urland,
de viata bolnavi, de moarte satui,
plecand printre creste de sexuri plecate,
demult retraite, pe paturi de moarte.
si viata striga alergand printre morti,
ca luna e simpla,
si-n toate, raceala-i a ei,
ca moartea traieste odata cu ea,
si numai de-ar vrea,
iubind, albastrea.
Minuni sortite la 3 zile,
Ca droguri inhalate
Precum roua amiezii transformata-n nor,
Picaturi devenind ploaie de lacrimi,
Ce scurse vor fi printre visuri,
Secretii rebele,
Vagin transparent, inutil si labil.
pentru tine barbatul e
copacul cu testicule in care
te urci cand simti nevoia,
sau
sprijinul si protectia
unei vizuine animalic cladite
pe dorinta de a fi mainele sigur?
ambele raspunsuri sunt corecte, ambele arata acelasi lucru.
Viata e simpla cand o traiesti deschis, cinstit. Se complica abia cand incepi sa ratezi, mintindu-te ca actionezi corect.
Propria recunoastere e calea spre simplitate. Restul e frustrare.
Tarfele profesioniste, sunt cel mai bun exemplu: ele-si recunosc deschis, si chiar exhiba, mizeria.
Nu e oare mai corecta o tarfa decat o femeie care face pe mironosita, in timp ce gandurile, si de multe ori si faptele, au amprenta tarfei?
Incerc de ceva timp sa intru in pielea unei tarfe cinstite. Cand imi iese, am sentimentul unei usurari, comparabile cu un urinat prelung dupa o retentie de jumatate de zi. Probabil ca tarfele se usureaza mult mai des. E de incercat.
Au inflorit pomii si
ochii mei n-au vazut,
petale,
sufletu-mi n-a simtit,
iubire,
viata-mi n-a revenit,
in lume.
Privirile mint, pomul e acelasi, mereu,
Florile dispar, doar ce-ai clipit a dragoste.
