Primavara lasa urme adanci pe suflete,
santuri-dorinte-nchipuite.
‘nainte vreme, umplute erau cu lacrimi,
acum privite sunt cu indoiala, piezis;
E rost de primavara.
*
Astazi m-am plimbat mult, de voie si de nevoie. Lumea nu stie ca e primavara, doar pisica mea si-a amintit ca are un picior reciclabil.
Am mancat covrigi din piata(aproape ca le uitasem gustul), mi-am cumparat ceai negru Assam (indian, varsat), m-au durut picioarele, si am ajuns acasa nauc, cu o bucata de carne adormita pe post de matza.
Perpetuand glisarea vietii printre imaginile accentuate de visare, am sa va scriu, vreodata, despre doctorul Gaita.
Sau mai bine nu, fiindca pe unii oameni e mai bine sa-i cunosti, decat sa citesti despre ei.

