De multa vreme nu am mai plecat la ora asta cu un intercity, cred ca din primul an de facultate. Uitasem aproape ce viteza are. In Gara de Nord aceeasi agitatie, dar parca putin diferita acum. Lume data la o parte, niste tipete in fundal si medicii de pe ambulanta trecand prin fata mea…l-am privit o clipa, atat cat am reusit. Nu am inteles mare lucru din el, nu stiu daca ar fi putut cineva intelege la cum arata, dar m-am uitat in urma mea pana a disparut cu totul si s-a lasat tacerea.
Indiferenta si presupuneri despre un eventual accident. Si ceva din mine care mi-a amintit cat de firava e viata si tot ce e legat de ea, cat de usor se poate termina si uneori nici nu-ti dai seama. Oamenii din jurul meu vor uita, se vor urca intr-un tren oarecare si vor pleca oriunde in lumea asta, vor multumi poate ca nu au fost ei acolo atarnand de-o perfuzie si vor gandi „si maine e o zi, e timp, sa nu ne grabim”. Si daca maine nu mai vine niciodata? Daca nu mai e timp sa termini ce-ai inceput, daca nu vei mai putea vorbi niciodata, daca iti doreai ceva si ai amanat pe motivul zilei de maine, daca te-ai pierdut din cauza rutinei si-o clipa de neatentie a curmat tot de la jumatate? Daca maine nu mai reprezinta o posibilitate.. si e nimic? Daca..
cu placere. oricand 🙂
Multumesc pentru raspuns.
a darui pentru mine insemna a pune suflet, a lasa deoparte obligatii, a face ceva cu drag si pentru ca asa simti. in viata eu n-am mers decat foarte rar dupa principiul „dau si-mi dai in schimb ceva”.
daca doar vrea sa ejaculeze in ultima mea clipa si atat? si de unde stiu ca n-o s-o faca si cel cu care doream sa ma impac („m-as impaca cu cineva din familia mea care m-a considerat indiferenta…”) avand in vedere ca a mai facut-o si inainte si nu i-a pasat? si totusi eu am sa ma intorc caci nu-s impacata altfel…
variante sunt..ca celalalt el sa ejaculeze si inainte de ultima zi, sau sa astepte chiar ultima ora sau sa-mi spuna cinic c-o s-o faca maine „oricum nu stii cand mori”.
daca ar fi sa ma ghidez doar dupa ratiunea ascutita, atunci din teama stiu ca n-o sa mai fac nimic, iar in ultimul moment o sa stau si-o sa analizez pe-o banca daca sa risc sa-si bata joc sau sa-mi astept moartea cuminte. as avea toate sansele sa fiu chiar eu care sa ejaculeze atunci si sa nu-mi mai acord nici beneficiul indoielii sau al ultimei sanse.
am o dara de fatalitate in mine: daca e sa-mi ia sufletul doar ca sa ejaculeze in clipa mea finala nici macar n-o sa ma mai intrebe sau sa astepte sa-i cer eu ceva, va provoca chiar el acea ultima data fara sa se uite in urma apoi.
ar fi trist ca doar atat sa fi inteles el din mine, dar si mai trist ar fi sa ma neg eu pe mine.
E foarte bine ca esti sigura de tine, bravo. Nu te intreb ca sa-ti simti invadata intimitatea si nici pentru a te pune intr-o situatie complicata, dar sfanta logica se zvarcoleste in chinuri, pentru ca io n-am priceput, cum ii daruiesti lui sufletul ( v. „e daruire pur si simplu” ), i-l inchiriezi? ii faci contract de comodat? il donezi?, asta din urma mi se pare mai aproape de a darui, si daca asta-i verbul, sufletul tau nu mai e al tau, e al lui ( daca-l ia) si poate face ce „vrea” muschii lui cu el. Si mai am o intrebare… cam grea… de unde stii ca nu l-a luat doar ca sa fie el ala care ejaculeaza in clipa ta finala?
de ce nu avem grija zilnic de sufletul nostru? cine poate sti exact? poate fi datorita educatiei, societatii care de cand ne nastem ne bombardeaza cu mesaje adresate mentalului mai mult decat spiritualului, sloganului „si maine e o zi”, motivelor mai mult ori mai putin personale.
depinde de fiecare in ce pune suflet..intr-o cariera, intr-un om, intr-un ideal, intr-o scriere, etc.; cu toate astea nu cred sa ceara acelui ceva sau cineva sa aiba grija de suflet in schimb. e daruire pur si simplu…
daca e cinic? da, e un risc.. sa spuna ca nu doreste daruirea nimanui, ca ii e bine asa cum e. nu il pot obliga pe el, dar am „obligatia” sa incerc sa ii ofer sufletului meu ceva ce ii face bine, ce ma roaga, fara egoism, fara nimic urat, sa sper sa nu se insele…macar in ultimele ore daca dintr-un motiv sau altul nu s-a putut pana atunci sau nu s-a putut decat pe jumatate.
nimeni nu poate sti daca e corect sa imi doresc sa merg pana la capat. daca el imi va spune „nu pot merge cu tine”…sa ma cenzurez iar din teama?sa-mi pierd si ultimele 23 de ore fiindu-mi frica de-o dezamagire? sunt multe de zis…daca realitatea e dura e pentru ca noi am facut-o asa, dar cu tot cu ea eu sunt sigura de mine si de gresesc a mea sa-mi fie greseala.
Realitatea este cruda, Nicole… ne nastem singuri… si murim singuri. Fie invatam sa traim cu asta, fie alegem sa murim cate putin in fiecare zi. Va exista un el, de-a lungul existentei noastre, care ne va face sa traim azi, sa uitam trecutul si sa nu ne pese ce va fi maine. Dar daca el va fi destul de cinic, maine nu vom mai vrea sa vina. Pentru ca maine el te va intreba ” tot n-ai murit?”, ” ai spus ca ieri a fost ultima zi, de ce esti tot aici?”, ” am o viata de trait… si ma incurci”. Esti sigura ca-i dedici lui ultimele 23 de ore din viata ta?
Este foarte frumos ce spui tu, Nicole, am citit si eu in niste carti ca, inainte sa mori e bine ” sa ai grija de sufletul tau”. De ce crezi ca nu putem face asta zilnic? Raspunsul se afla tot in ceea ce ai scris… pentru ca grija asta nu o adresam sufletului, avem grija de suflet in raport cu niste oameni, cu el. Practic ii cerem lui sa aiba grija de sufletul nostru. Si asta n-ar fi un pacat, daca nu am prefera sa o facem maine, mai degraba decat azi. N-o facem azi, de frica. Ceva din noi ne spune ca dupa ce o vom face, e mai bine sa murim. Asa, doar asa, vom suporta mai usor. Va crede el ca pentru tine azi e ultima zi?
şi pentru asta e un răspuns alice.însă nu m-ai înţelege..să ştii că am trăit şi eu ziua de azi ca şi când ar fi fost ultima;asta ar trebui să spună multe despre mine dacă nu tot.
nu voi sti niciodata cand este maine,dar astazi este totul…
Alice, foarte intima intrebarea ta sincer. de asta e si foarte greu sa iti raspund la ea complet…
-in primul rand daca maine ar fi ultima mea zi m-as trezi cat mai devreme as putea sa nu mai pierd nici o secunda si i-as multumi lui Dumnezeu ca mi-a destainuit care-s ultimele mele clipe si-mi da posibilitatea unica sa nu plec din viata asta cu lucruri nemarturiste sau nefacute;
-m-as impaca cu cineva din familia mea care m-a considerat indiferenta mereu, i-as spune ca l-am iertat si-mi pare rau ca n-am stiut sa ma apropii de el inainte; le-as multumi unor persoane care mi-au fost alaturi cand am avut nevoie chiar si in toiul noptii daca le-am chemat; as inalta o rugaciune pt un om care a plecat inaintea mea;
-in 5 minute as revedea fiecare loc prin care am trecut si mi-as lua ramas bun de la toti prin viata carora am trecut;
-si-n restul celor 23 de ore as avea grija de sufletul meu: l-as cauta pe el, as conduce o masina pana la mare ascultand vantul si-o melodie cantata la pian, l-as privi in ochi si i-as destainui un adevar pe care-l port in mine si nu mi-as mai asuma gandul ca stie, l-as imbratisa si i-as asculta pt ultima oara vocea, i-as adresa o ultima dorinta pe care mi-ar indeplini-o cu sfintenia clipei finale si la sfarsit l-as saruta iar si iar, i-as sopti doua cuvinte asa cum le simt eu si l-as mangaia. nu m-ar refuza caci ultima dorinta nu i se refuza nimanui.
as muri la ora 12 noaptea fix, pe malul marii care s-ar dezlantui intr-o furtuna in chip de omogiu, impacata si c-o lacrima de fericire.
asta-i ultima mea zi asa cum mi-am visat-o mereu.
uite cum m-ai pus pe ganduri, la fel ca si inatmplarea de mai sus…imi pare rau ca maine nu-i ultima data si ca Dumnezeu nu m-a ales pe mine pt darul acesta.
tu ce ai face?
Daca maine ar fi tot ce ti- a mai ramas de trait,stiind ca e ultima zi din viata ta,ce ai face ?