Cand vine toamna, tristeturile dispar intr-o rugina dureroasa,
Pleaca ganduri ropotind peste frunze moarte la timp, sau prea devreme,
Si sexul se zbate orbecaind intre orgasme, amagitoare si ele,
Amintind, alinand, aparand cine stie ce obsesie-a incetat sa bata,
Odata cu geamatul ploii.
Related posts:
geamatul ploii ce are atat de special?face sa dispara ultimul of al tristetii?
ia uite ce imi trece prin cap amestecand cuvintele tale,e clar ca le vad pt o clipa din perspectiva personala:urmele de rugina dispar printre orgasme amagitoare si ele.:)
Sunt un vizitator constant al acestui blog, imi place mult cum scrii.
Imi dai voie sa te adaug in blogroll ul meu ?
Eleonora, merci pentru aprecieri!
Iti dau voie, doar daca-mi spui, care post ti-a placut cel mai mult?
Sunt mai multe postari care mi-au placut, recititndu-le acum, imi vin in minte “Nu stii tu..”, “trecut de femeie iubita”, “unora, dar si mie” si altele.
Ideea e ca fiecare dintre poezii are ceva unic in felul ei de a fi scrisa, exprima multa autenticitate, fara ca autorul sa se teama de prejudecati sau etichetari ieftine de genul “creatii vulgare” sau “imorale”. Autenticitatea confera o originalitate greu de combatut creatiilor tale. felicitari ! keep up the good work!
One more thing : ne “cunoastem” de mult
Acum mi-am adus aminte ca la postul “nu stii tu…”, user ul cu numele de Ishtar, care ti-a lasat un comment, that was me
Observasem, email-ul l-ai pastrat.