September 11
alin de toamna
Cand vine toamna, tristeturile dispar intr-o rugina dureroasa,
Pleaca ganduri ropotind peste frunze moarte la timp, sau prea devreme,
Si sexul se zbate orbecaind intre orgasme, amagitoare si ele,
Amintind, alinand, aparand cine stie ce obsesie-a incetat sa bata,
Odata cu geamatul ploii.
geamatul ploii ce are atat de special?face sa dispara ultimul of al tristetii?
ia uite ce imi trece prin cap amestecand cuvintele tale,e clar ca le vad pt o clipa din perspectiva personala:urmele de rugina dispar printre orgasme amagitoare si ele.:)
Sunt un vizitator constant al acestui blog, imi place mult cum scrii.
Imi dai voie sa te adaug in blogroll ul meu ?
Eleonora, merci pentru aprecieri!
Iti dau voie, doar daca-mi spui, care post ti-a placut cel mai mult?
Sunt mai multe postari care mi-au placut, recititndu-le acum, imi vin in minte “Nu stii tu..”, “trecut de femeie iubita”, “unora, dar si mie” si altele.
Ideea e ca fiecare dintre poezii are ceva unic in felul ei de a fi scrisa, exprima multa autenticitate, fara ca autorul sa se teama de prejudecati sau etichetari ieftine de genul “creatii vulgare” sau “imorale”. Autenticitatea confera o originalitate greu de combatut creatiilor tale. felicitari ! keep up the good work!
One more thing : ne “cunoastem” de mult
Acum mi-am adus aminte ca la postul “nu stii tu…”, user ul cu numele de Ishtar, care ti-a lasat un comment, that was me
Observasem, email-ul l-ai pastrat.