Ma scurg printre toamne ca o lipitoare ce-si trage viata dintr-o coapsa usor arcuita.
Vremurile trec si fosnetul ziarului dispare.
Intre doua cafele cu aroma de cires in sarbatoare sorb nemarginirea clipei si toate-mi sunt sfinte calcandu-le-n picioare.
Related posts:
Te hranesti cu dorintele si pasiunile pe care le starnesti… fara a mai putea avea dorinte sau pasiuni. Le nasti, le sorbi, le omori. Te plictiseste deja vu-ul de a primi viata ofranda, certitudinea ca, daca le-ai da sa aleaga intre tine si dumnezeul lor, te-ar alege pe tine.
Vremurile nasc in urma ta o carare de carne care nici macar nu te mai satisface, pentru ca nu mai e nimic nou. Toate sufletele mor la fel … toate trupurile miros a moartea pe care te pricepi atat de bine s-o anticipezi.
N-ai vrut nicio clipa sa devii dumnezeul cuiva. Ai cautat un dumnezeu in cineva…
Si-am reusit exact contrariul!
Cum naiba de mi se-ntampla numai mie lucruri pe care toti ceilalti le doresc? Si eu nu dau doi bani pe ele…
Mai nou, totul e retorica.
Si tot ce-a fost de spus, s-a spus…
De unde atata optimism de a cauta diferite forme aceluiasi fond?
Nu-l aproba, ca stiu raspunsul.
Ai reusit exact ceea ce ai dorit,si pentru care ai muncit sistematic,bani,puere,femei-ceea ce intr-adevar isi doresc toti ceilalti-acum ca le-ai obtinut si culegi ceea ce ai semanat,nu mai dai bani pe ele…si asta este o perversitate,fata de tine insuti,pentru ca oricum nu ai renunta la ele,te reprezinta ca personalitate,iti dau putere in aceasta lume.Daca ti-ai fi dorit ,ceea ce ,cu adevarat esti,ai fi obtinut deja…si ai fi fost acolo unde ar fi trebuit sa fii…
Mai, “alice in tara minunilor”, un comentariu impertinent ti-am acceptat, pentru ca ai fost prea mult timp simpatica prin prostiile, mai mult sau mai putin agramate, pe care le-ai debitat pe-aici, dar nu te intinde si exhiba judecati apodictice referitoare la un om pe care nu-l cunosti. Pe langa faptul ca sunt nesimtite prin modul in care le exprimi, mai sunt si lipsite de fond.
Ia-o ca pe un avertisment sau ca pe o concediere, te las sa alegi.
*Ovidescu
Intradevar retoric… Cum? Probabil tocmai din cauza asta, pentru ca nu ti le doresti… ca se pare ca asa e in viata asta
Probabil cum am mai citit si prin carti de acel gen de om disperat care isi doreste si isi cauta moartea cu infrigurare si se avanta in cele mai riscante, kamikaze actiuni si totusi scapa de fiecare data, de parca e intangibil…
Ma rog, e doar o analogie ca banuiesc ca tu nu-ti doresti in mod deosebit sa mori; probabil ca iti este doar indiferent si daca ar fi sa mori maine, ai muri fara regrete…
P.S. Scuze, stiu ca mi-ai zis sa stau linistita, dar… n-am putut sa ma abtin sa nu ma mai bag si eu in seama
Arahne, stii bine ca atunci cand ti-am spus sa stai linistita m-am referit la un subiect anume, nu generaliza.
Nu-mi doresc moartea, cel putin nu mereu. Uneori da, as vrea sa ma odihnesc si sa sterg totul cu buretele, sa nu mai gandesc nimic si sa uit tot.
Nu m-ar deranja sa mor, nu e mare chestie, dar regrete as avea.
Eu nu imi doresc sa mor ci doar sa nu ma mai trezesc din somn; absolut toate visele mele sunt frumoase si mi-ar placea sa pot visa non-stop.
Eu nu, nu as avea regrete. Nu imi caut moartea, nu mi-o doresc, am trecut prin moarte la propriu, stiu ce am simtit in acele clipe, a fost ceva aproape imposibil de descris in cuvinte, dar daca ar fi sa mor maine, nu mi-ar parea rau de absolut nimic. Am trait prea mult, prea multe… Poate numai asa mi-as gasi intradevar linistea, dar… cine poate sti?!
Cred in reincarnare… deci chiar mi-as gasi linistea?
* Arahne
Ai s-o gasesti daca ai s-o meriti.
Oare de ce e posibil ca iubirea sa se transforme in ura?am urat odata in copilarie ,pe dumnezeu,de ce trebuie sa fii tu cel care a trezit acest sentiment?si,daca mi-ai dat mai multe sa aleg,as fi ales iubirea…
Fiindca adevarul deranjeaza de multe ori.
Poate pentru ca in acea iubire nu gasim ceea ce speram, ceea ce visam, ceea ce dorim?
Dar cat de usor se rosteste cuvantul… ura!!!
Cum se naste oare ura? Ce trebuie sa faca un om pentru a ajunge sa urasti?
Nu stiu cui ar trebui sa multumesc ca indiferent prin ce am trecut, nu am ajuns capabila sa simt acest sentiment… ura…
maria-”De unde atata optimism de a cauta diferite forme aceluiasi fond?”pt ca acel fond e foarte frumos de complex si complet,optimisti sunt cei care il simt asa,in rest pt cei care nu il simt au o amestecatura de felurite senzatii.
ovidescu-de ce am impresia ca alice te-a confundat cu cine stie ce fel de Dumnezeu?
Arahne-mi-as dori pt tine ca intr-o zi sa nu-ti mai fie suficiente acele visuri,acel “somn”,poate ca incepi sa intelegi,nu-l lasa sa te castige;te apreciez mult,ti-am studiat o parte din gandirea ta pe ele.ro,hai curaj mai fa un pas…