cuvinte lovesc,
visuri impiedicate-n atitudini,
urlete si chipuri schimonosite de durere,
identitate absurda,
demult demnitate pierduta.
cand se-nvartesc toate,
aplecate,
sfartecate,
tot ce nu se poate.
crize nebune, spasme prelungite-n luna,
incremenite visuri, ramase-n pozitii grotesti,
imagini rasturnate-mpotriva firii,
ce sunt iubiri imposibile,
gemand la portile destinului,
laptele sortii baut printre crinii urland,
de viata bolnavi, de moarte satui,
plecand printre creste de sexuri plecate,
demult retraite, pe paturi de moarte.
si viata striga alergand printre morti,
ca luna e simpla,
si-n toate, raceala-i a ei,
ca moartea traieste odata cu ea,
si numai de-ar vrea,
iubind, albastrea.
Minuni sortite la 3 zile,
Ca droguri inhalate
Precum roua amiezii transformata-n nor,
Picaturi devenind ploaie de lacrimi,
Ce scurse vor fi printre visuri,
Secretii rebele,
Vagin transparent, inutil si labil.
Viata e simpla cand o traiesti deschis, cinstit. Se complica abia cand incepi sa ratezi, mintindu-te ca actionezi corect.
Propria recunoastere e calea spre simplitate. Restul e frustrare.
Tarfele profesioniste, sunt cel mai bun exemplu: ele-si recunosc deschis, si chiar exhiba, mizeria.
Nu e oare mai corecta o tarfa decat o femeie care face pe mironosita, in timp ce gandurile, si de multe ori si faptele, au amprenta tarfei?
Incerc de ceva timp sa intru in pielea unei tarfe cinstite. Cand imi iese, am sentimentul unei usurari, comparabile cu un urinat prelung dupa o retentie de jumatate de zi. Probabil ca tarfele se usureaza mult mai des. E de incercat. 
soapta de sarpe venin,
tremur de-o pleoapa inchis,
epileptic zbucium,
zborul.
petale cad spre cer,
gresind pseudo-mister,
in eter.
stomacul mi-e-n gat,
imi tin de urat
3 vise si-atat,
si-arzand literar,
te vad mancand jar,
lingand armasar,
iubind iar si iar.
o luna jumate
pe cer nu se poate,
e una, si luna
nu-ti mai e cununa.
cazuta spre cer,
esti pseudo-mister,
petala gresita-n eter.
Suflet de inger in trup de tarfa,
Esenta existentei actuale si
Visul fetitei pierdute-n placeri,
Oniric relansat periodic,
Intre doua respiratii inutile.
Psihoza = tulburare mintala caracterizata printr-o dezorganizare a personalitatii, pierderea simtului realului si transformarea in delir a experientei traite.
adolescenta indragostita privind
sagalnic,
zambind vesel,
fericirea probabil incheind,
naturaletea ochilor ce-ascund viitoare
dezamagiri probabile,
perversitati incipiente aruncate
generos,
imprejuru-i viitor,
refuz de uitare plangand.
Maine e miercuri, ielele or sa mi se joace-n par,
Uitari intre sorti imipedicate,
Strigate si dansuri, dezmat al devenirii.
de la firul ierbii, lucruri par enorme,
gesturi incalzite, mai apoi racite,
cu minciuni frumoase, impletite-n sase.
…intre doua scantei universal valabile,
vers pierdut candva, printre rime schioape,
m-ai cautat printre amintirile tale,
si poate-ai gasit mai mult decat
orgasme demult trecute.
satir priceput in ale vietii,
te-am mintit, imbatandu-te cu iubire,
iubirea de care ti-era dor,
rememorarile noastre, clipe ale unor inceputuri,
nevrute de mine,
nesperate de tine,
se vor uitate si nu.
*
Nu exista femeie, a mea sa fie,
posed doar, periodic,
un trecut emblematic,
si-un prezent zbuciumat in care
visurile sunt singurele cioburi
pe care le pot aduna din gunoi.
*
sunt ceai in cana ta,
doar pentru-a prinde-o forma.
bea repede, cat sunt fierbinte,
si urineaza-ma incet si,
desi as vrea sa cred,
ca ai orgasm,
scurgandu-ma din tine,
si labii mangai clipocind,
prea des ai urinat,
prea mult, ca sa ma simti pe mine,
pastisa lunecand, neant.
iti miroase pizda a soare,
asteptand laleaua de mai,
sunetul razelor in iarba.
claritatea clopotului clocotind,
clopot clocote clarificand,
clocoteste clar de clopotar,
clopote pe jar.
clipocind, pasarica ciripi,
bucuroasa ca viata-i surade din nou.
floarea de lamaita ramase geloasa,
calculand vietile in care va fi
confundata cu pasarica,
suprem argument pentru
orice devenire in sine.
