Ovidescu.ro

Prin sonata asta l-am inteles cu adevarat, pentru prima data.

Vieti ascunse-ntre betoane,
Cautand nici macar explicatii
Unor trairi inutile.
Intre ce ore ne simtim
Unii pe ceilalti,
Atunci cand ne iubim?

Ploaie ratacind printre ganduri,
Cu pasi abrutizati… clopote picaturi.

Asta sigur va merge la sufletul multora, fiindca o formatie noua, al carui stil nu-l pot clasifica (nu retin nici macar numele), a prelucrat tema si a avut mare succes.

Stiu ca e greu de ascultat de catre niste urechi neobisnuite cu sunetele Asiei indepartate…

Si Luna-mi cobora pe sira spinarii,
Intrebandu-mi chakrele de mine,
Rand pe rand alungata,
Stralucind printre vertebre si-nghetzandu-mi maduva-n oase,
Alunecand spre talpi si-ajungand,
Sa-mi scape printre degete,
Scurgandu-si lumina in pamant,
Regasindu-se.

Iubire devenind maturitate, lacrimi peste greseli, durere, renuntare, punct terminus si inca o fila a vietii asezata peste un oftat.
Flori de fractal – si viata-nseamna doar numararea clipelor spre moarte…
Multa liniste si impacare!

Dimineti la 20 ani cu ultimele beri in fata, privind peste tot cu ironia-mi caracteristica, ironie ce mi-a salvat intotdeauna sentimentele biciuindu-le neobosit. Dimineti si femei, carora nu le stiam nici macar numele si nici n-aveam sa-l aflu vreodata, imbracandu-se grabite de indiferenta mea. Priviri furise cersindu-mi parca macar un “de ce pleci?”… si Santana facandu-ma sa ma simt deasupra, intangibil.
Vantul imi sufla prin oase ca prin fluiere mioritice, suieratul parca indeparta totul si alcoolul nu ma ridica si nici nu ma dobora, doar imi dadea claritatea nimicniciei carnii pe care-o posedasem, abandonata intr-o predare lasa si speranta inutila de continuitate.

N-am avut niciodata nevoie de droguri pentru a experimenta “dincolo” sau “high”, mintea mi-a drogat permanent viata prin senzatii ce nu le-am putut proiecta pe nimic dinafara, desi uneori am avut slabiciunea de a simti nevoia asta. Si-atunci am lasat in urma suflete moarte pe care le-am parasit fiindca ma dezamagisera; nu simtisera niciodata ca mine.