In seara asta iar am batut strazile ca un vagabond. N-a fost rau deloc, a fost chiar racoare si placut.
Toate cafenelele din centru erau pline ochi, am gasit putina liniste doar la IO Cafe, cu vedere la palatul regal si biserica kretzulescu.
N-as putea spune c-a fost neplacut, desi muzica era de la o plasma cu VH1 iar tortul din sharlota cu mango si piersici avea gust de chimicala de plic. Cappuccino n-a fost rau, cafeaua IO avand o aroma placuta si-o tarie medie. Fresh-ul bun spre foarte bun. Blondutza care m-a servit era plina de solicitudine, mai ales ca erau ocupate doar doua mese, una cu doi adolescenti care nu vorbeau pe cat se lingeau iar cealalta cu vreo 6-7 persoane, printre care si cineva din management-ul cafenelei, daca nu chiar dintre proprietari. Altfel placuta atmosfera, nu snoaba, nu saracacioasa… ok.
M-am uitat o vreme la maslina din varful scobitorii si n-am mai gasit-o atat de odioasa ca acum un an. Poate-am devenit mai intelegator sau poate chiar n-o fi chiar o atat de mare porcarie precum mi s-a parut cand am vazut-o prima data.
Se vede frumos piata palatului de-acolo, este unul dintre putinele locuri in care poti bea o cafea si avea o perspectiva cat de cat.
La Kogalniceanu, chiar vis-a-vis de The Budhist, zace (la propriu) Yourcafe.
Asezata la picioarele (mai mult sau mai putin spalate) unui hotel din lantul Yourhotels, cafeneaua/bar/librarie nu da absolut niciun semn cum ca ar dori sa primeasca niscaiva clienti. Singura e calitate este ca e libera mai mereu.
Mobilierul este clasic spre vetust-ceausist, luminile sunt la maxim (va recomand sa mergeti cu ochelari de soare daca vreti sa beti cafeaua intr-o lumina intima) si muzica atat de tare incat sa uiti ca esti cu privirea-n bulevardul traficat.
Daca vi se pare ca v-ati lamurit in privinta locului va inselati amarnic: ce-i mai rau abia acum soseste. Adica servirea.
Doi amarati de sexe opuse, cu niste priviri scarbite, stateau in spatele unei tejghele. Buna seara n-au catadicsit sa spuna.
M-am asezat la masa undeva in spate, in zona de nefumatori. In difuzoare urla ceva dance romanesc, cel putin asa am auzit ca i se spune, o chestie din alea cu “m-ai iubit si ma doare un milion de ani”. M-a durut si pe mine vreo ora jumate.
Dupa vreo zece minute apare amarata cu un meniu pe care-l tinuse, probabil, toata iarna in chiloti, ca sa-i tina cald… si-acum, transpirata fiind, il scosese la aerisit.
L-am rasfoit regretand ca nu am la mine o pereche de manusi chirurgicale si-am ales un cocktail pe baza de cocos. Amarata l-a adus dupa inca vreo zece minute.
Ceva groaznic de dulce. Dar chiar groaznic.
Si de-acum incepe adevarata distractie. Am tot asteptat, pret de vreun sfert de ora sa mai apara cineva. Nimic. Ma ridic si ma duc la tejghea. Adam si Eva stateau de vorba ciucitzi sub tejghea si ce credeti ca faceau? Mancau seminte!
I-am spus Evei ca vreau o bere fara alcool, a scuipat o coaja si-a zis ca imediat. Nu mi s-a parut prea incurcata de postura in care fusese vizionata. Cred ca nici daca i-as fi prins cu chilotii in vine si aranjand meniurile, tot n-ar fi fost deranjati.
A venit cu berea, am baut berea si bineinteles ca a trebuit sa ma duc sa-i cer nota tot la tejgheaua agrosem. Nu mi-a scos bon fiscal, mi-a comunicat doar verbal suma. Preturi mici. I-am lasat bascis 1 leu.
La toaleta cu intrare comuna o fata explica disperata ceva unui individ gelos. Probabil era suparat ca fata iesise la cafenea fara el. Dobitocul, habar n-avea de ce scapase! 
Aseara am mancat bine la Esperanto. Mi-a placut si atmosfera, e chiar placut. Era si Chisu p-acolo, mie mi-e antipatic, dar tre’ sa recunosc lucrurile bune. Esperanto e foarte bun. Adica e pe gustul meu: o bucatarie fusion cu accente ingroshate in privinta aromelor. Preturile sunt de top, dar n-am regretat niciun leutz din cei 150Ron dati de o singura caciula (a mea). Si n-am baut decat ceai de iasomie si apa plata. 
O sa scriu saptamana viitoare pe bucharest-guide review-ul. Merita efortul.
Am fost sambata in Les Oliviades si am gasit ce-am cautat.
Locul este extraordinar de placut decorat, in culori pastelate de portocaliu si maslina verde, luminos, cu plante de interior peste tot, amfore, picturi murale, tablouri… superb!
Mancarea e excelenta, in doua-trei zile o sa gasiti pe Bucharest-Guide review-ul, unul dintre cele mai bune ale lunii.
Ma gandesc de cateva zile… de ce nu merge bine restaurantul Amigos? Nu e cel mai frumos aranjat, dar un Don Taco duduie de clienti, deci nu e numai asta. Mancarea este buna spre foarte buna si e, de fapt, singurul restaurant mexican din Bucuresti. Flasneta financiara a avut cuvinte de lauda la adresa lui… Ce-ti poti dori mai mult?
Imi aminteste de Jade, excelentul restaurant chinezesc din Amzei, care s-a inchis in niciun an, in vreme de dude in genul Dragon House sau Golden Dragon prospera, sau macar rezista. Ce-i drept Golden Dragon a avut o comunicare excelenta si-o promovare extrem de agresiva.
De unde rezulta ca, in tara snobilor, forma fara fond are indeobste castig de cauza.
