Ascult Samba Pa Ti, si ma intreb, de ce unii oameni nu o vor auzi niciodata?
Ma gandesc.
99% dintre oameni nu vor asculta niciodata Arta fugii. Bach e obsesia mea de ani buni. In liceu, ascultam, in perioada sarbatorilor, Brahms – Organ Works, cu luminile stinse, ore-n sir. Ceva nu intelegeam, eram framantat ca orice adolescent. Cand am inteles, am trecut la Bach.
Imi amintesc.
Franturi din liceu, din facultate, anturaje trecute si prafuite, conjuncturale si eliminate fara nicio parere de rau, in momentele in care am simtit ca “ma strang”. Nu m-au reprezentat niciodata, asa ca am renuntat la “amicitii”, demult. Prieteni n-am avut niciodata, si nici nu mi-am dorit. Sunt un supravietuitor.
Cred ca.
Am stiut intotdeauna sa sug din viata tot ce mi-a oferit, pana cand s-a uscat. Asta am si propovaduit.
In adanc, cred ca nici nu mi-am dorit vreodata sa gasesc o femeie care sa nu ma dezamageasca. E greu sa fii supravietuitor, cand ai constrangeri de orice fel. Bine ca nu s-a intamplat sa intalnesc. Dimpotriva.
Un lung ciclu de dezamagiri si supravietuire, cu toate reintoarse-n mine.
Ascult.
Samba Pa Ti.
Related posts:
” Prin orice pot cadea in lumea asta, numai printr-o mare iubire nu. Iar atunci când iubirii tale i se raspunde cu dispret sau indiferenta, când toti oamenii te-ar abandona si când singuratatea ta ar fi suprema parasire, toate razele iubirii tale ce n-au putut patrunde în altii ca sa-i lumineze sau sa le faca intunericul mai misterios, se vor rasfrânge si se vor reîntoarce în tine, pentru ca în clipa ultimei parasiri stralucirile lor sa te faca numai lumina si vapile lor numai caldura…, dar cine poate avea o iubire atât de mare?” Emil Cioran