clipocit

ce rost ar mai avea vorbe deschise-n prag de luna noua,
cand chipul vietii e stramt, inclinat spre simetria mortii,
si placerea inchina secretiile dragostei, doar intru dulci amintiri?

Related posts:

  1. patru picioare
  2. Parafraza sexuala
  3. amintiri
  4. dans
  5. ingenuitate

4 Comments to “clipocit”

  1. selecta says:

    vorbele vor avea intotdeauna rost, indiferent de fazele lunii si indiferent de chipul pe care il vedem in oglinda…

  2. Daia says:

    Hm!… Chiar raspunsul asta e un semn ca trebuie sa scrii. E “blestemul” tau, probabil. Haidee, fanii te cer!:) Oricum ar fi, merci de raspuns. Nu am energie acum sa te “combat”, s-ar cere tot ceva poetic si eu sunt intr-o dispozitie… mundana.

    Orice-ar fi insa….STAI DREPT!

  3. lisa1313 says:

    da ai dreptate,caci uneori ne indreptam chipul spre simemetria vreunui rost si stim ca nu suntem capabili sa acceptam mai mult de-un rost al vietii noastre.daca ar exista mai mult decat un rost in viata noastra,acel mai mult nu s-ar numi rost.

Leave a Reply

(required)

(required)