curve, Denim si clisee
Intr-o seara treceam prin piata Matache, pe la 12 noaptea. Un caine astepta atent sa prinda un moment liber; voia sa traverseze. Cateva curve se uita la mine (sau mai degraba la masina). Una imi face cu mana. Arata toate ca dracu’! Cat de amarat tre sa fii ca sa poti fute asa ceva?
100m spre Victoriei Groapa lui Erbasu troneaza ca eterna. Dureaza de cateva luni si parca se mareste pe zi ce trece.
In nari simt brusc un parfum odinioara familiar dar demult uitat si senzatia de aftershave ieftin prelins pe fatza si intins cu mainile pe pullover. Pulloverul cu cerbi, una dintre minunile fabricilor de textile ceausiste… Cat ce multe a vazut pulloverul ala… Nici nu stiu cand a disparut.
Denim, aftershave iarna, inainte de intalniri ce se voiau impresionante, cu vis si dorinta liceeana de a iubi pana la capat fete ce inca erau obligate sa poarte cordelutze si sarafane peste genunchi intr-o incercare absurda de a le innabusi feminitatea de care musteau pana-n varful unghiilor… si-alea taiate scurt.
Si mi se face sila de ce-am ajuns: un animal imbuibat care are sporadic tresariri de constiintza, intre doua iesiri la restaurant sau in cafenele cu un rahat de jaguar dupa care se uita femeile.
N-am nici amintiri, sunt doar clisee. As fi vrut sa am amintirea primului sarut dar s-a sters, as fi vrut (poate) sa am amintirea primei femei in care am intrat dar si aia s-a sters. Oricum era o stricata… parca…, mai bine c-am uitat. Nici macar de prima masturbare nu-mi aduc aminte.
De ce nu cred cand imi spune femeia ca ma iubeste?
Poate fiindca nu vreau sa fiu si eu un Denim uitat printre alte clisee prafuite. Prefer sa nu exist.
Related posts:
eu am amintiri…pe de o parte sunt sclava memoriei căci am plecat dintr-un loc în altul şi tot nu am putut uita,memoria nu mă părăseşte niciodată, pe de altă parte uneori reuşesc să mă prefac,că uit..dar numai puţin.cred că e singura care mi-e fidelă sau îi sunt eu prea fidelă:) orice aş face nu ne putem despărţi. E bine să nu ai amintiri, să o iei în fiecare zi de la zero..ar trebui să fii mai fericit,cel puţin teoretic:)
Da, ai dreptate, asa sunt oamenii. In special femeile au o memorie afectiva foarte pronuntata.
Eu sunt un experiment nereusit al naturii, la mine uitarea e ceva intern dus la extrem. Sau era… Din pacate, in ultimele luni, au inceput sa-mi apara in minte unele clisee din trecut… nu stiu de unde au aparut. Sunt cateva pareri de rau, viata mi-a a fost prea roza si din cauza asta n-am vazut negrul pe care-l lasam in urma de prea multe ori.
Uitarea e ideala, cu conditia sa nu uiti, din egoism, ce n-ai trait sau macar incheiat frumos.