Danseaza, Tarfa, peste ploaia cantand,
Absolutizeaza-ti trairile prin suflete indracite,
Linge-ti sfarcurile ca boaba de strugure,
Si, mai presus de toate, minte-ma!
Minte-ma, asa cum numai tu stii s-o faci,
Zambind inocent, sa ma bucur de tine o clipa!
Related posts:
dansez despletita intre stropi biciuindu-mi trupul de foc
exist!dincolo de negura adanca a unui alt eu ,a unui alt tu,
lingandu-mi amorteala vecina cu moartea adanc,
si mai presus de toate ,iti multumesc!
ca imi arati mereu carari nebanuite ,cum doar tu stii s-o faci,
spre moarte si renastere…
Am iubit enorm, d-aia te inteleg perfect, desi nu suntem deloc “simetrici”! Am fost, insa, de cealalta parte: eu, Ondine, iar el, Cavalerul Hans…si, desi am stiut de la inceput ca nu va reusi nici macar sa simuleze trairea la inaltimea la care eu o inventam si o simteam, niciodata nu l-am condamnat si nu l-am minimalizat cu cuvinte grele. Chiar daca nu mi-a fost egal in traire(desi m-a iubit enorm in felul lui “pamantesc”) am inchis ochii pentru asta… M-am mintit ca n-a fost asa si inca il mai mint ca tot pe el il astept si-l iubesc, desi eu sunt singura, el nu. Ii face bine sa auda asta si crede ca sunt nefericita. Zambesc in timp ce ma prefac trista, la randul meu. Si mie imi face bine sa ma mint ca din cauza lui sunt atat de singura. De fapt, nu cred ca as mai putea nascoci o iubire atat de mare ca aceea pe care am plasmuit-o pentru el. Mi-am autodepasit puterea conceptiei propriei mele iubiri… N-as vrea sa incerc alta si sa am insatisfactia vreunui esec… Tu ai puterea s-o arati cu degetul, s-o asezi la zid, chiar daca printre lacrimi de iubire. Poate tocmai de aceea tu vei avea si sansa sa te vindeci intr-o zi. Eu nu-mi doresc.
N-am ce sa vindec, la mine e chestie principiala.
Lasa, bre, ca ti-am admirat si prozodia…si ego-ul liric si tehnica si tematica si am apreciat si felul in care manuiesti orice registru lingvistic, facand adevarate scheme de maestru in acrobatiile tale dintre vulgar si poetic, transfigurand artistic primul plan in al doilea… Eu vorbeam, insa, de ceea ce am intrezarit dincolo de poezie… Poate ma insel, desi cea mai draga axioma mie este “eu am intotdeauna dreptate”
)
Asa e!