de profundis

Ma prelingeam pe suprafata tuturor lucrurilor, le mangaiam, si totul se bucura de imbratisare. Linistea acoperea fosnetul sufletelor line, si suprafata era placuta si neteda, ca o inima de scoica exhibata luminii pentru prima oara.

Si-am vrut sa intru in profunzime, si totul a devenit singuratate.

singuratate1 de profundis

Related posts:

  1. nu stii tu…
  2. Mil anos de soledad
  3. pseudo
  4. cu lamaie
  5. respiratia florii de cires

No Comments.

Leave a Reply

(required)

(required)