declaratie finala

cand viata mi-e calcata-n minciuni fara de nume,
si rasuflarea-mi spune ce sufletul credea,
nu te mai vreau, oricat mi-ai spune glume,
pentru ca:
Te iubesc… si du-te-n pula mea!

Related posts:

  1. erectie, femeie, boala, sac de box si multi caini
  2. noi2
  3. toamna lui august
  4. clipa mortii albastre
  5. ieri ce-am dorit maine

4 Comments to “declaratie finala”

  1. Apollinaire says:

    Genial, aproape la fel de genial ca homericul “cinta zeita minia ce-aprinse pe-Ahil Peleianul”. Ma duc sa i-o recit nevesti-mi :)

  2. Ovidescu says:

    Multumesc, Apollinaire!
    Te rog doar sa nu-i spui sotiei tale de unde-ai luat versurile, e suficient un cap spart. :-)

  3. denisa says:

    Pentru cineva care scrie atat de frumos incat sa te faca sa crezi in iubiri totale si nemeritate, declaratia finala este ca o cireasa pe coliva amintirilor. Probabil este si asta o solutie. Cand nu poti sa scapi de amintiri prin uitare le ucizi! Dar este pacat. O iubire pentru care un om poate sa scrie “ si daca te-as saruta doar privindu-te”, nu merita sa se termine asa. Exista si iubiri imposibile, dar ele tot iubiri sunt!

Leave a Reply

(required)

(required)