Ma intrebam citind si recitind un comentariu al lui Alice: cat de mult isi merita unele femei soarta?
Sunt de acord ca multi barbati n-au sa simta niciodata ca sufletul femeii cu care impart patul este in alta parte, fiindca nu-i intereseaza aspectul. Dar ce pretentii poti avea de la cineva pe care, in fapt, il inseli gandindu-te la altul in multe momente, poate chiar dintre cele mai intime.
Si daca el chiar te iubeste si isi da seama de tot circul, punandu-ti in fatza oglinda in care te poti vedea exact asa cum esti?
Asta este femeia pe care vreti s-o slaveasca poetii si sa fie venerata ca zeita in templul dragostei?
Cum poate o femeie sa nu moara de rusine cand minte in halul asta?
Si cat de mult merita sa imparta patul cu unul dintre porcii cei mai nerafinati, cu care s-ar potrivi de minune, dealtfel…
Related posts:
E usor sa judeci pe altii prin ochii propriei perversitatati…a iubi inseamna a acorda libertate…cine te opreste in a iubi doi barbati odata sau doua femei sau mai multe?incarcerarea unui subconstient de turma ce aplica inselarea ,minciuna,circul in detrimentul unei intelegeri,cuvinte ce exclud total sentimentul iubiri…si daca cel ,sau cea care te iubeste stie ca nu are nici un drept asupra sufletului tau,nu ii apartii,caci de fapt suntem suflete libere sa alegem iubirea si singurul lui drept este sa te iubeasca?…Tu ,la fel ca mine si ca oricine de fapt ,tindem catre barbatul sau femeia ideala,cautarea sufletului care in complexitatea lui,este dator sa incerce,sa experimenteze,sa aleaga o fiinta sau alta care corespunde mai mult sau mai putin propriilor afinitati….poate am gasit in tine o forta masculina ce dezmorteste,trezeste particele din sufletul meu..de aceea te caut in bratele unuia sau altuia la fel cum si tu iti cauti contrapartea sufletului tau…poate am scris prea mult sau prea putin,poate ma vei lovi cu argumente usturatoare ca si altadata si stiu ca o consideri clasica expresia,,e ceea ce simt”,dar cu adevarat e ceea ce simt…
Mi-e un pic mila, alice…
“…tindem catre barbatul sau femeia ideala,cautarea sufletului care in complexitatea lui,este dator sa incerce,sa experimenteze,sa aleaga o fiinta sau alta care corespunde mai mult sau mai putin propriilor afinitati…”
Fraza de mai sus arata o necunoastere a iubirii adevarate.
Poti cauta si te poti afunda in noroaie spunandu-ti ca “esti datoare” sa experimentezi. Ce-i drept, e mai simplu si mai placut, stiu asta mai bine decat ti-ai putea tu inchipui vreodata.
Dar va veni un moment in care ti se va face sila de aceste “experimente”, fiindca vei intelege ca orice “experiment” lasa urme, pe care chiar daca nu le vei sesiza imediat, vor ramane, vor apasa si vor murdari totul. Atunci vei intelege cuvantul “ratare”.
Cauta-ma in continuare prin patul altora, n-am puterea sa te opresc! Dar, iarta-ma, sper sa nu ma gasesti niciodata.
Cu adevarat nu cunosc iubirea adevarata…atunci cand o voi cunoaste nu ma voi mai impiedica de atatea contradictii si greseli… sau nu ma voi opri mereu in acelasi punct in fiecare asa zis relatie,voi merge pana la capat,asumandu-mi…si intr-adevar atunci cand am spus ca suntem datori sa experimentam,sa cautam, am uitat esentialul-discernamantul-ce exclude noroaiele,murdaria ,sila,urmele…discernamantul ne arata ca intotdeauna lipsa iubirii aduce apasarea adanca a suferintei,,,ratarea”,de care vorbeai…in eternitatate ,cuvantul niciodata este incompatibil,poate doar ,,sper” se potriveste…o dorinta adanca ma patrunde-vreau doar sa uit…atunci de ce nimic nu imi respecta dorinta?
De obicei uiti sa specifici foarte multe lucruri, alice, si nu e bine…
Cuvintele au o foarte mare greutate… si atunci cand spuse dar si cand sunt omise.
Iubirea adevarata poate sa nu apara niciodata, poti sa treci pe langa ea fara s-o recunosti, poti sa-ti bati joc de ea, poti multe.
Dar nu poti s-o “experimentezi”!
iarta-ma,din nou…
Amurg luminat de cuvintele tale prelins arămiu pe sânii dimineţii; mai sunt lupi grizonaţi in cutia Pandorei ce-ar smulge carniul trup al timpului nostru… Strig numele tau au rămas doar vocale din el… şi-o privire ingropată in zare. Trezeşte-te tu primul, iubite, priveşte în cei ce ne naştem din cei care-am fost fără rost…
stii care e treaba cu tine,ovidescule? visezi prea mult si prea putin te trezesti la realitate. Ai suferit din dragoste, e evident. Una dintre cele care-ti da comentarii te-a ranit ( prefer sa nu dau nume) si acum te razbuni pe toate femeile din lumea asta si pe cele din jurul tau prin articolele tale, doar pentru ca niste femei fara minte te-au lasat putin cu ochii-n soare. Pari destul de matur si intelept sa realizezi cine te iubeste cu adevarat, insa nu vrei sa vezi, e clar. Refuzi realitatea si iti creezi lumea ta si idealurile tale feminine. Deschide ochii, atat iti spun, si lasa frica…ti-e frica de femei, e 100% evident, dar nu te gandesti ca si femeile au anumite frici in ceea ce priveste barbatii???? …doar voi barbatii sunteti importanti…doar tu si lumea ta din care nu vrei sa iesi…
diana, iti multumesc..!
Am trait atata amar de vreme si n-am stiut care e “treaba cu mine”.
Ii multumesc cerului c-ai aparut tu, pe blog, sa-mi deschizi ochii inlacrimati.
Mi-ar place sa dai nume, chiar mi-ar place!
Inainte de toate, dc ai fi asa inteligent cum te crezi, ai sti ca se zice mi-ar placea…Oooooooooffff, ce te-ai face fara mine? Apoi, continui sa iei femeile peste picior si asta nu-mi e nou. Ma asteptam la raspunsul asta din partea ta. Nu stii ce e ala respect pentru o femeie…Daca nu e vorba de idolul tau de femeie, dai cu piciorul. Comentariul meu se pare ca ti-a atins putin mandria barbateasca, dar nu-i nimic, asha se trezeste omul.
Prefer sa nu dau nume, iti zic numai ca sunt o femeie de aceiasi varsta cu tine si asa cum am aparut asa o sa dispar…Te las cu lumea ta, dar vezi ca tu esti cel care greseste si nu femeile…
Folosesc ce forma-mi “place”.
Comentariul tau nu mi-a atins nici macar “mandretea barbateasca”, n-ar avea nicio sansa, am alte standarde, asa ca nu mi-ai trezit absolut nimic.
Ar fi fost mult mai inteligent din partea ta sa nu apari deloc, nu mi-ai fi amintit de “cainele care moare de drum lung…”
P.S. Ai citit vreodata Sorescu?
De pe telefon nu e bine sa scrii pe bloguri:)) Asa trebuia :
Amurg luminat de cuvintele tale
prelins aramiu pe sanii diminetii;
mai sunt lupi grizonati
in cutia Pandorei
ce-ar smulge carniul trup
al timpului nostru
strig numele tau…
au ramas doar vocale
din el…
si-o privire ingropata in zare…
Trezeste-te tu primul, iubite,
priveste
in cei ce ne nastem
din cei care-am fost
fara rost…
(scuze ca revin cu asta, dar n-avea niciun sens in forma de mai sus)
Daca Ovidescu a primit reclamatie de la diana ca verbul “a place” nu este corect,ci “a placea”,eu ii vin cu un “sfat”……”aceiasi” nu-i tot una cu “aceeasi”….Mizez pe ideea c-ar fii o mica neatentie minora,nu trebuie sa devenim acrii cand este vorba de minoritati…Parerea mea este ca n-ar trebui sa faca astfel de afirmatii!
Si ii mai spun ceva dianei,fiecare are experienta si viata lui,iar daca ceva irita,intriga,il eviti….
Merci, Diana, dar nu-ti bate gura degeaba.
Pe-asta cu a place vs a placea am discutat-o de nenumarate ori si n-o sa ma convinga nimeni sa spun “mi-ar placea”, fiindca mi se pare ca suna scarbos, nu stiu de ce. Mi se pare cumva clisos termenul.
Si sunt convins ca e chestie de timp pana cand si forma “a place” va fi acceptata de catre lingvisti; nu putem vorbi limba romana din perioada pasoptista pentru motivul ca asa era corect atunci, orice limba evolueaza.
O intrebam pe “distinsa” lingvista daca a citit vreodata ceva Sorescu, fiindca si el folosea “a place”, nu a placea.
*Diana
Inainte de a da sfaturi altora, fii sigura ca stapanesti bine domeniul in care intri. Umbla putin pe la “i-uri”si , ai grija la neatentii (deloc minore). “pe ideea ca ar FI (un singur i) si “sa devenim acri (un singur i).
* Ovidescu
Sper sa nu te superi pe mine pentru comentariu, dar chiar ma deranjeaza cand cineva face observatii intr-un domeniu pe care, este clar ca nu-l stapaneste. Daca il consideri deplasat, te rog sa ma ierti si, te rog sa nu-l postezi.
* Dona
De ce sa ma supar? N-am cenzurat niciodata un comentariu de bun simt si nici n-am infierat. Cu nesimtirile am eu ce am.
Iar in legatura cu Diana… intr-adevar, a cam dat-o-n barci cu “i-urile”, dar a si dat peste nas italiencei.
*Donna
Dintre cele 6 virgule pe care le-ai folosit, 3 sunt inutile. Avem nevoie de un profesor care sa ne alinieze si sa ne bata cu rigla la palma?
ufff! ce sa fac, daca-mi plac “i-urile”,asa cum lui Ovidescu ii place verbul “a place”,ci nu “a placea”?…e mai princiar
) 
.In mod teoretic,ambele forme sunt acceptate,ar trebui sa se studieze mai mult “problema”.In fine,iar ne legam de “mici neatentii minore” 
.M-asteptam sa fiu trasa de urechi din cauza acestui pleonasm,dar nu de o Donna 
)…Eu cred c-avem nevoie de mai mult discernamant si sa lasam deoparte “minoritatile minore”,sunt alte subiecte mult mai importante de discutat…Pace noua,ca repede ne mai aprindem ! ;;) 0:)
fetelor,lasati virgulele si treceti la subiect !
Incurcate-s caile blog-ului!!! De la “greseli” feminine,am ajuns la greseli lingvistice,gramaticale etc.
)
*Maria
Te rog mult sa exemplifici.
*Donna
- inainte sau dupa conjunctia “si” nu se pune virgula. Exceptii fac cazurile cand avem fraze cu idei intercalate iar virgula are rol de paranteza, sau in enumerarile retorice.Cateva cazuri in care se foloseste virgula:
- inainte de o conjunctie adversativa ( dar, iar, ci)
- inaintea unei conjunctii conclusive: (asadar, asa ca)
- inaintea unei circumstantiale de cauza: Nu a ajuns la timp, pentru ca …
- inaintea unei propozitii consecutive: A mancat atata de mult, incat nu mai putea sa se miste
- pentru a desparti o propozitie concesiva de restul frazei: Chiar daca / Desi / Cu toate ca stia raspunsul, el refuza sa vorbeasca.
- pentru a desparti o conditionala de restul frazei: Daca nu risti, nu castigi.
- pentru a desparti o propozitie incidenta de restul frazei: Copiii, spunea cineva, se nasc toti cu ochii albastri.
- pentru a desparti o apozitie de restul propozitiei: Mihai, fiul lui Cristi Maftei, are 9 ani.
- dupa un substantiv in cazul vocativ: Dana, vino aici!
- dupa o interjectie: Vai, iar am uitat banii acasa.
- inaintea pronumelui relativ “care”, atunci cand acesta este folosit pentru a adauga o informatie suplimentara: Copilul, care pana atunci statuse linistit, incepu sa dea semne de nerabdare.
Cazuri in care nu se foloseste virgula:
- inaintea pronumelui relativ “care”, atunci cand acesta este folosit pentru a oferi o informatie relevanta: Elevii care nu poarta uniforma nu vor fi primiti in scoala.
- inaintea unei conjunctii copulative: Nu am mancat si nici nu am baut nimic toata ziua
- nu se despart prin virgula subiectul si predicatul
- nu se despart predicatul si complementul direct sau indirect
ps: prima lectie e gratuita:))
*Maria
Multumesc penrtu lectie. Eu te rugasem insa sa-mi arati virgulele in plus din textul meu,. Gaseam ce era de gasit in Indreptarul ortografic.
Multumesc oricum
*Donna
M-a invatat pe mine cineva ca nu poti obtine nimic fara un minim efort, iar daca se intampla totusi, nu e meritul tau. Ti-am oferit tot ce aveai nevoie:)
*Maria
Tocmai ! Doream eu sa fac efortul de a cauta. Nu trebuia sa te deranjezi tu sa dai copy/paste.
Multumesc din nou !
*Donna
Nu-i niciun deranj, Dona draga, m-ai rugat prea frumos pentru a te putea refuza. Oricand, cu placere.:)
Salut Ovidescule,
Imi place ‘forumul’ tau.
Imi placea mai mult blogul.
– mai putin chat si mai multe comentarii legate de articol.
Totul e legat de artico l, Nick, vanitatea este una dintre cele mai frecvente greşeli feminine. O alta este că ne aşteptam de la bărbaţi a vedea dincolo de virgule:)
Maria, Nick este mascul.
Este bărbat pentru acelea care nu fac diferenţa:)
Maria, nu-ti inteleg iesirea si nu-mi place, e gratuita.
“intelege ca orice “experiment” lasa urme, pe care chiar daca nu le vei sesiza imediat, vor ramane, vor apasa si vor murdari totul”.
-de acele inselatoare “experimente” incerc sa fug,ele nu ma multumesc,dar ceea ce simt eu nevoia in fiecare relatie,e incercarea de a cunoaste,intelege aceea persoana si de a ma apropia,din aceste incercari e clar ca risc sa ies cu urme,pt ca ies,dar urmele vor fi asa usor de sters,cand stii ca din aceste incercari am mai inteles ceva…in acest caz urmele nu vor murdarii “totul” caci cu ceea ce am invatat complectez incet,incet acest “tot”,e adevarat ca in aceasta situatie pierd mult timp,dar nu prea cred in miracole…
totusi dupa fiecare incercare de acest fel,ma simt si mai singura,dar nu-mi refuz dreptul de a visa ca intr-o zi voi reusi sa iubesc.
cand eram mai mica imi doream uneori sa nu mai inteleg atatea,pt a nu ma mai simti singura,sau din cand in cand imi doream izolarea de exteriorul,iar uneori interiorul oamenilor,din acelasi motiv.
scuze,nu am urmarit pana la capat dicutiile gramaticale,caci am simtit o caracteristica feminina,si de obicei ma simt asa de bine cand o ocolesc cu grija,alta data voi incerca sa fac fata si poate voi invata si eu mai multe in ale gramaticii.