Bucuresti in prag de iarna, cu gagici carora le tremura buricele dezvelite in asteptarea zilelor calde ce le vor permite sa etaleze tot ce-i mai frumos pe lumea asta. Sau poate nu chiar tot, dar pe-aproape.
Soarele deja batran, obosit, senil chiar, face sa paleasca pana si ferestrele de messenger care au tinut loc de cavaleri pe cai albi sau papushi gonflabile, dupa caz. Ascult in fiecare dimineata, pe drumul dinspre Otopeni spre Bucuresti, Radio Romania Cultural, care era cat pe ce sa se inchida din cauza ca nu se gasea banda de frecventza pentru el, si nici public tzinta se considera ca nu prea exista. Probabil ca s-au grupat planetele intr-o falanga de-a lui Macedon si-au renuntzat la desfiintzare, ca de minte multa nu-i frumos sa-i suspectezi!
Sunt atatea lucruri interesante: concerte de muzica clasica, opera, teatre, concursuri literare… Si daca iei un ziar ba-ti apare un hingher, ba un oier, ba un robocop, ba o amarata in poponeatza goala care prezinta vremea, ba un senil ce da la botic prin cine stie ce restaurant unei cretine…
Indobitocita Europa, venim! Inca mai purtam “tenisii” de Dragashani pe labele posterioare, dar conducem mashini de lux. Tzinem ciunga dupa ureche, dar avem vila cu piscina. Si negrul de sub unghii nu e de la cerneala, fiindca nu stim nici macar ca romanul Poenaru a inventat stiloul. De ce p…a masii l-am mai folosi, cand s-a inventat messenjer si haifaiv!?
America, ai castigat inca odata!
No related posts.
