Daca ne-am uita unul pe celalalt, definitiv,
Si ne-am intalni din intamplare, peste un mileniu,
Tu ai fi trista, sau mi-ai zambi, gandind ca totul
Are un scop?
Si daca te-as saruta… doar privindu-te,
Intre doua respiratii inutile,
Ai trai cu mine, gandind ca o mie de ani de singuratate
Au avut un rost?
Related posts:
As trai cu tine, pentru tine, in tine – o vesnicie !
O mie de ani mi ar trebui sa te pot uita,
Iar atunci cand zambetul meu va raspunde privirii tale,
Voi sti cu siguranta ca nu am fost niciodata singura…
SI daca totusi as uita
Uneste ti respiratia cu a mea
Uneste ti clipa prezenta cu a mea
Si voi sti ca esti tu…
Da, ea ar simti ca totul a avut un scop, dar nu l-ar putea formula in cuvinte, poate nici macar pentru ea. ar fi nevoie de un gest.
s-ar putea doar sa o tradeze doar privirea, acum…sau peste o mie de ani.
Da, un gest ca un orgasm prelung… de inca o mie de ani.
de ce te-ai gandit tocmai la un orgasm?
“Si daca te-as saruta… doar privindu-te,
Intre doua respiratii inutile…”
De-aia… orgasmul superior este momentul adevarului ultim.
P.S. Nu ma refer la descarcarea animalic-mediocra. Orgasmul “acela” este cu totul altceva.
Atunci da, ar merita sa dureze alti o mie de ani, dar ar fi bine si 500 de ani numai sa existe..
ar trebui timpul sa-si scuture haina inca zece zile
sa ma pot ridica din genunchi
insa tu,tu esti atat de minunat,
incat privirea ta tandra ma apara,ma ocroteste de pacat.
tu reusesti sa ma faci mai buna,sa scap de minciuna.
oare existi cu adevarat om minunat?
daca in alta lume,in alt veac te-am cautat,
poate atunci ai fost un rege,sau poate-ai fost un simplu om,
ori poate ochii mi-au vazut in tine un pasnic calator.
la o rascruce fara nume in care te-asteptam plangand,
neintelegand de ce anume se insereaza pe pamant.
am fost egali,am fost identici,si-am fost facuti sa fim iubiti
dar aveam sase vieti in care noi indurasem suferinti.
n-am reusit sa ne iubim,caci s-a lasat din ceruri ceata,
si te-a rapit de langa mine ca sa cunosti a saptea viata.
trei zile apoi si te-am urmat,veneam din haos de demult
insa erai deja schimbat,aveai trei zile pe pamant.
ca sa te strig era zadarnic,vorbeai o limba ne-nteleasa…
suflet ars de veacuri,bagat in scutec de odrasla
am incercat sa cresc in clipe,sa-mi numar timpul in minute,
si iata am ajuns la capu a doar trei zile amarate.
aici am reusit in fine sa te ajung,sa iti vorbesc,
dar Doamne!duc cu mine trupul unui copil…si nu ma vezi!
nu poti sa crezi,tu fugi de mine si imi arunci razand in fata
ca parul tau e ca argintul,iar eu de-abia pasesc in viata.
sunt mica-n fata ta si-s mica-n toate cele pe pamant,
dar oare nici a saptea viata n-o sa-ti arate cine sunt?
In a saptea viata.de abia atunci ne vom intalni pentru a ramane impreuna, pana atunci ne vom cauta mereu cu disperare..pacat ca le vom pierde pe celelalte sase in asteptare..