Manifestarea-ti intoarce intotdeauna roadele intentiilor si faptelor (tale). Cauzalitatea naste florile si spinii existentei, tot ce (ti) se intampla este un joc intre nemanifestat si manifestat, unul potentat de celalalt, intr-o (aparent) eterna transformare ciclica.
Ca sa fie mai simplu, la nivel de baza: cand (ti) se intampla ceva, cauta sa intelegi de ce. Ce ai gandit, ce ai spus, ce ai zamislit in mintea-ti agitata, ce ai facut pentru a determina acel ceva intamplat? Acum sau altadata. E doar un exercitiu, care trebuie facut neimplicat, fara dorinta de a gasi raspunsul cauzalitatii ultime. Scopul este de a intelege ca mintea, indiferent cat de inteligenta ar fi, naste dualitate.
Cand vei depasi iluzia bine-rau, faptele-ti vor fi si-atat; va disparea insasi eternitatea.
Lasă un răspuns