Sfarcuri adormite de arsita zilei, lance sanilor toropiti,
Respira prin puful aureolei, umed, fulgi de papadie.
Vara dragostea e calda.
De cele mai multe ori, neintelegerea si ignoranta sunt dublate de agresivitate.
Cand viata nu e asa cum crezi c-ar trebui sa fie, analizeaza(-te) atent. Poti fi de vina tu, in cazul in care nu traiesti conform principiilor pe care ti le-ai stabilit, sau poate fi de vina anturajul.
Analiza si recunoasterea reprezinta temelia devenirii.
Intotdeauna am fost convins ca e bine sa faci bine celorlalti: oameni, animale, plante, lucruri… In religia shinto, se crede ca toate lucrurile au suflet.
Dar binele e facut pentru a hrani bine, nu rau. Cand ajungi sa hranesti jigodii cu bine, raul din ele nu dispare, ci doar se cosmetizeaza. S-ar putea spune ca hiberneaza pana cand conditiile redevin propice. Atingerea raului e rece, ingheata tot, si daca nu esti atent, iti cuprinde si sufletul.
Binele e facut pentru bine, iar margaritarele nu sunt pentru jigodii. Hranindu-le cu bine nu le schimbam, ci le ajutam sa perpetueze. Nici rau nu e bine sa le faci, fiindca orice actiune isi intoarce efectele asupra celui care a conceput-o. In plus, ca sa le faci rau, trebuie sa te atingi de ele, de malefic, ceea ce lasa intotdeauna urme. Cel mai bun lucru e sa le ignori, si sa le ocolesti. In felul asta se vor distruge intre ele, si poate ca viata va putea fi mai frumoasa.
Nu faceti rau raului, dar nici bine; doar ocoliti-l. Sa-i ajute dumnezeu sa se transforme cu adevarat, noi suntem prea mici pentru asta.
Interpelati de oameni rataciti printre dorinte,
Ingenunchiati in fata pacatului, fara putinta de a minti,
Ingerii au raspuns ca nu stiu sa faca dragoste, ei doar iubesc.
L’Ecrevisse Bistrot apres L’escargot
L’ecrevisse bistrot e deschis de putin timp, in urma unui “divort” intre doi amici care deschisesera L’escargot. N-a fost sa fie cu noroc, si unul dintre ei a plecat, insa nu prea departe, odihnindu-si carapacea in zona Foisorului de Foc. Bine, eu il stiam pe Stefan ca fiind maniac si perfectionist, doar stiam ce si cum gatea la primul lui bistrot (Cafe de la Joie), La Provence, sau la Cafe Louis, dar il cam uitasem.
Zilele trecute, vad o avertizare facebook, pe pagina unei prietene, si-o supa de ceapa pe care, dupa ce-o gusti odata, o visezi noaptea, ca pe femeile frumoase. Ce-i drept, pe-amandoua poti sa le visezi si ziua.
N-am rezistat mult si-am calcat (iarasi) pe la L’ecrevisse bistrot, mi-am savurat supa, si-am visat la femeile frumoase de care vorbeam mai devreme. Sa vedem daca, savurand o femeie, ma voi gandi la supa de ceapa. N-ar fi bine. 
Una peste alta, L’Ecrevisse Bistrot e un loc foarte placut, cu o mancare extraordinara. Recomandat.
Am avut o insomnie provocata de un somn prelungit in timpul zilei. M-am uitat la un “Dirty Harry”, care mi-a indus o stare ciudata, contrar obiceiului. In mod normal ma incerca un fel de liniste cand inspectorul omora tot ce insemna jigodie, lasand loc, teoretic, unei lumi putin mai frumoase. Filmul s-a terminat si mi-au ramas in minte ranjetele violatorilor, rasul animalic si strigatele femeilor partase la mizerii, si loviturile cu pumnul in fata, aplicate unor femei… Pana la urma, Callahan asta e o aberatie sortita esecului.
Am avut ocazia sa echilibrez, credeam eu, o situatie similara, pe vremea cand eram student. O fata a spus ca a fost batuta si violata de un patron de discoteca din regie. Avea un ochi vanat. Mi-am luat patru amici si l-am gasit destul de repede, avea o camera intr-unul dintre camine. Era noapte. Am intrat doi, si doi au tinut usa. L-am intrebat atat “Ce-ai facut, jigodie in noaptea asta?” N-a apucat sa raspunda; l-am macelarit. Aveam in pumn o tija metalica, cunoscatorii stiu pentru ce. L-am abandonat inconstient, zacand pe jos. Peste cateva saptamani am aflat ca fata respectiva avusese o relatie cu individul, se certasera, el o plesnise, si ea vrusese sa se razbune. Nu mi-a parut rau ca l-am batut, oricum era o jigodie, nu trebuia sa o loveasca asa, dar minciuna a fost scarboasa, si m-am intrebat cand se va termina?
Poate n-as fi scris asta, dar tocmai m-a sunat o prietena veche, o doamna din toate punctele de vedere. Mi-a povestit ca fiica ei a fost batuta violent de sot, de fata cu cei doi copii. Nenorocitul e profesor universitar.
Pot sa omor in bataie jigodii, pot sa repudiez femei, pot sa propovaduiesc binele si frumosul toata viata, si pot sa sufar pentru bestiile astea mai mult decat ar putea ele suferi vreodata, dar intotdeauna raul va alege calea scurta si-si va relua in posesie prada.
Isus a suferit pe cruce(spun crestinii) pentru a plati rautatile oamenilor; crestinii au omorat in numele crucii mai mult decat oricare alta religie.
Mahomed a pus bazele Islamului; musulmanii au inventat jihadul.
Religia Hindu a dat nastere castelor (una dintre cele mai mizerabile societati, cu exceptia sclavagismului) inca in vigoare in zonele rurale ale Indiei.
Budhistii au ajuns sa se roage la Budha, un nonsens pentru care Siddharta s-ar fi rasucit in mormant.
Evreii… macar astia au fost cinstiti, toata istoria si religia lor e plina de violenta nedisimulata.
Nu stiu de ce raul trebuie intotdeauna sa urmeze binelui, si invers, asemenea unei spirale yin-yang.
O sa dispar, si n-o sa inteleg de ce binele nu se poate echilibra singur, si de ce uratenia nu poate trai prin, si pentru ea insasi.
Stiu ca raul se hraneste din bine, si uratul din frumos, dar poate ca si binele are nevoie de rau, pentru a fi bun… asta e urat si inacceptabil pentru mine.
Speranta nu moare intotdeauna ultima.
* * *
Femeia reprezinta premeditarea naturii,
Margele raspandite brownian prin viata,
Frumusete dureros de enervanta, placuta,
Interminabila.
* * *
Toata lumea vorbeste despre iubire,
Ca despre o carte citita in amurg,
Sau ca despre o stire a diminetii.
Toti coloreaza viata lor trista si mizerabila,
Gandind ca iubirea “aia” ii va salva,
Nevrand sa inteleaga ca “iubirea ca o vorba”,
Nelegata de intelegere si corectitudine,
E doar demonica si afrodisiaca.
Si toate tarfele viseaza printi pe cai albi.
“Crezi ca esti transformata fata de cea de acum zece-cincisprezece ani?
Da.
In ce sens?
In sensul ca am incercat sa inteleg conceptia orientala de a multumi barbatul. Nu ma intereseaza freudiana teorie a nevrozelor. Si cred ca orientalele sunt superioare.
Adica?
Adica …. a-i pemite sa aiba mai multe femei legale/ legalizate, oficiale si concubine, si sa te bucuri pentru faptul ca barbatul pe care il iubesti petrece in bratele altei prezente feminine. Iar tu sa il astepti la fel de calda, neatinsa de gelozie, egoism sau isterie. Sa nu ii reprosezi niciodata ca “te-a inselat”. De fapt, nimeni nu ma poate insela. Decat daca mai exista O femeie identica, la fel cu mine. Si cum eu sunt unica, deci, nu m-a inselat! Ce ii ofer eu… nu-i mai poate oferi nimeni.
De cand ai gandurile astea?
Nu stiu, de cativa ani.
Ti-ar placea sa fii neglijata de barbatul care e cu tine?
Nu ma intereaza acut preocuparea lui fata de altele, ci a mea fata de el. Placerea mea sa il fac eu pe el sa se simta in centrul atentiei mele. Si obiectivul meu e sa fiu atat de importanta, incat sa ii pese de parerea si prezenta mea.”
Minciuna e drogul de care, odata infruptata fiinta, nu mai scapa in veci.
Jigodiile raman jigodii, indiferent cat de mult le-ai arata altceva. Si sunt multe… prea multe.
Aseara am mangaiat doi ochi de fata inaltata pe rotile. Avea un baiat agatat de mana dreapta, si incerca sa traverseze o strada, printre masini. Am incetinit. Doua secunde, sau trei, sau zece… ne-am privit mirati, ochi in ochi, cu toti ceilalti disparuti in mirare sau iritare. Mirati eram si noi, fiindca ne-am intalnit privirile, singura data, prima si ultima. Nici n-am avut timp sa lacrimez pentru ea, doar ne-am zambit, larg si trist, cu sufletele deschise.
Ne-am iubit, si s-a terminat repede, n-am avut timp sa traim. Poate ca asta e fericirea.
Zilele astea am trait in mijlocul unei isterii legate de cai. Zeci de mii de oameni, iubitori de animale sau doar esteticieni, au format grupuri facebook (fiindca astazi cel mai la moda mod de a protesta, e a posta pe fb, sau a forma un grup). E o jucarie utila, in sensul ca a depasit puterea si rapiditatea de raspandire a barfei clasice, de multe ori avand efecte relativ impresionante. Spun iubitori sau esteticieni, fiindca foarte multi dintre cei care au luat atitudine zilele astea, daca ar fi fost cu adevarat iubitori de animale, ar fi reactionat si la macelurile continue indreptate impotriva patrupedelor necopitate. S-o fi facut vreodata un studiu asupra cainilor tinuti in lant, toata viata, si aruncati pe camp, la batranete?
De-aia m-am delimitat, dintr-un sentiment de nedreptate fata de uitarea celor multi si amarati, sinonima cu uitarea uciderii miilor de mujici ai Rusiei, de catre imparatia St. Petersburgului, versus mult mediatizata si hulita executie a romanovilor.
Sa vorbesc si despre industria animala, in care milioane de fiinte se nasc si mor in chinuri si experimente infioratoare, fiinte pe care foarte multi dintre “iubitorii” care formeaza lanturi umane, le consuma prajite sau la gratar? De ce-ar avea ele un drept la viata mai marunt decat cainii din Bucuresti, sau caii din letea?
Caii sunt fiinte frumoase, demne de mult mai mult respect decat li se arata chiar de catre iubitorii lor. Nu-mi plac caii cu zabala, nu-mi plac cursele de cai, nu-mi plac nici macar femeile frumoase (fie ele si goale) care calaresc, injosindu-le, niste fiinte care nu au fost lasate pe pamant pentru a purta pe spate niste bipede egoiste. Imi plac caii liberi, cu aerul salbatic, si coamele fluturand, dar nu sunt atat de aproape de sufletul meu ca un maidanez urban, care s-a umanizat, in timp. Calul a ramas cal, in pofida miilor de ani de sclavie, dar cainele a imprumutat profilul psihologic al stapanului, ducandu-l la extrem, devenind bun sau bland, sau agresiv si rapace. Dar asta e o optiune personala, care nu ma face sa respect o fiinta mai mult decat pe cealalta. Pot sa aleg sa nu scriu despre cai, sau sa nu le duc morcovi si zahar, in boxele in care stau inchisi de catre “iubitorii” lor, dar nu-i pot pune mai prejos decat pe impresionantii tigri siberieni.
De ce nu reactioneaza oamenii, intr-un caz de crima, la fel de hotarat ca in altul, pare un mister. Daca un elefant ar fi fost capturat in botosani, si s-ar fi raspandit zvonul/facebookul ca va fi omorat, probabil ca s-ar fi format o comisie parlamentara, si iubitorii de animale ar fi alergat intr-un suflet la abatoare, formand lanturi umane. La protan n-a ajuns niciun lant, poate doar vreunul ramas la gatul vreunui caine care o fi avut, vreodata, stapan. Soarta balenelor pare mult mai importanta decat a zecilor de specii de insecte care dispar zilnic. Da, zilnic omul distruge specii. Animale mici, poate nu atat de frumoase din punctul de vedere al omului marunt, care-si iubeste cel mai mult progenitura si pe cei ce-i seamana, dar totusi fiinte.
Soarecii si sobolanii sunt animale fascinante, impotriva carora omenirea poarta un razboi zilnic, iar 99.99% dintre cei care si-ar da ani din viata pentru a salva cainii din adaposturi, omoara fara sa clipeasca un gandac de gradina sau o musca, in jurul “animalelor daunatoare” fiind formata o industrie a otravurilor, din care se castiga mult mai multi bani decat din protan, pe seama otravirii unor fiinte care nu vor decat sa traiasca.
Da, marimea conteaza, la fel si forma, ignoranta impachetata in considerente estetice nefiind decat o fatarnicie, fiindca marimea sufletelor nu se masoara in kilograme.
Ajung la concluzia ca “Imi pare rau” este expresia preferata a femeilor, in discutiile cu mine.
Oi fi vreun exorcist in devenire.
Se zbat pleoape in tarzie,
Semn ca undeva,
Diavolul isi reia jocul,
Atingerea neuitarii,
Placerea vartejului.
Ce-a atins,
Atins ramane.
