In weekend-ul ce tocmai a trecut, am fost nevoit sa calc pragul Turabo club sau nu mai stiu cum, ceva gen club/discoteca. Era vb de un protocol cu un italian, fost campion mondial, venit sa sustina un stagiu de karate. Evident ca italianul voia la borfeturi. Si unde gasesti borfeturi? Raspuns simplu: in cluburi!
Un amic, si el antrenor in aceeasi bransa, aranjeaza cumva nush ce masa p-acolo. Ajungem intr-un final, dupa peripetii prin noroaie, pe niste strazi infecte si desfundate in incinta “parcarii” Turabo. Acolo incep deja shmenarii care “au grija de masina”. Parcare nu gasesti, daca vrei, le lasi cheia si o muta ei dintr-o parte in cealalta. 
Daca le-ati fi vazut fetzele, nu le-ati fi lasat nicio bicicleta pe mana.
In cele din urma gasesc un loc, aproape de intrarea in parcare, la distanta de vreun km de intrarea in “discoteca”. Zloata si noroi ca in cocina porcului pana la aplecatoarea care adapostea intrarea, mandru confectionata din termopane.
La usa, 4 portari/gorile/killeri. Niste mutre care, in mod normal, probabil ca inspira teama: fetze cu cicatrice de la taieturi de cutit, tunsi perie si imbracati in costume negre. Problema era ca noi trei… faceam la o adunare simpla vreo 13 DAN, cu unul dintre noi de 160kg… Nu ca gorilele n-ar fi putut pune probleme serioase, bataia de strada e al dracului de diferita de Bushido, dar zau ca ma simteam mai mult decat relaxat. Am mai participat eu la batai prin carciumi, pe vremea cand eram tinerel si tembel. Mai mult decat comprese cu gheata si lasonil… chiar n-avea ce sa se intample.
Bun… partea care cred ca i-a deranjat pe portari (ca portari sunt acele gorile, nu “bodyguards”) a fost probabil ca noi eram foarte relaxati si-i priveam cam de sus, spre deosebire de cocalarii cu parul geluit si coardele glossate la maxim, care pareau foarte umile la intrare. Imediat am inteles si de ce. 
Concluzia: daca n-avem card de membru, nu intram. 160kg s-a cam enervat, n-am inteles de ce, ca totul arata de un mare kko, chiar voiam sa plec de-acolo urgent cand am vazut ce fauna intra. Ma rog, s-a parlamentat ceva… si s-a intrat. Eu numai de gura lor, ca mi-era deja greatza, as fi preferat sa ma bat cu portarii si sa vars din cauza unui pumn in stomac, decat sa vad toata scursura aia dinauntru.
Am reusit relativ repede sa-i conving sa plecam, cu promisiunea ca-i duc la curve “punct ochit, punct lovit”. Nu ca alea din Turabo ar fi fost altfel, dar de astea la care i-am trimis, raspunde cu capul un pestisor care imi e obligat destul de mult cu niste afaceri. Chiar nu mi-ar face figuri cu nush ce scursuri gen Turabo.
P.S. Cand au plecat de la curve, astia au povestit taximetristului cum a fost in club. Ala a ras de ei, cica acolo ar fi un fel de conditie, cumperi pastila, intri! Nu cumperi… se mai gandesc portarii la tine, daca te lasa sa inauntru. Evident ca noi numai mutre de pastilati nu aveam, slava cerului!
Anacronici suntem nene, si de mare avangarda Turabo club! Numai la curve sa nu vrei!
No related posts.
Acum experimentez cluburile din Bucuresti. Sunt curioasa de Turabo.