Recunoastere intr-o ora tarzie

Nu exista nici timp si nici spatiu, doar un amestec perfid al lor ..visul mi se confunda cu realitatea, inaintea mea moare totul si-n urma mea cresc flori.

Drumul meu e mistuirea, da glas tacerii si liniste privirii mele…nu ma pot acoperi cu vorbe desarte, caci eu n-am cale de intoarcere si nici de mers inainte.

Related posts:

  1. epitaf
  2. Ganduri..
  3. Ma numesc Totul
  4. nedorind
  5. existenta

One Comments to “Recunoastere intr-o ora tarzie”

  1. Donna says:

    Tare frumos, Nicole….

Leave a Reply

(required)

(required)