Picioarele i se miscau parca impleticit, cu soldurile balansand lasciv, in asa fel incat raza de soare patrunsa prin perforatiile draperiei tremura in ritmul celor cativa pasi. Formele ii erau frumoase, chiar daca ea ajunsese sa-si creeze o imagine deformata si obosita, gata sa ia in calcul o varsta pana la care totul fusese trait parca spre final. Da, erau frumoase inca, fiindca viziunile ei incepeau sa se materializeze in fraze, si frazele formau cute fine la subtiori, unde sarutarile ar fi trebuit sa opreasca totul, si-n lipsa de fermitate a musculaturii, pentru care nu mai considera ca merita sa faca nimic, fiindca viata nu-i mai curgea demult, fiind doar un fluviu inghetat, care ajunge pana la urma sa se reverse in tacere, intr-o banchiza singuratica si inutila, revers permanent la niste povestiri agatate pe undeva, printr-un folder al sufletului, indelung visate, niciodata uitate.
O viata impleticita lasciv, si-o raza de soare tremurand in functie de modelul draperiei ce acoperea soarele.
Related posts:
