Apr 21
daca mi-as apleca gandurile spre tine,
nemeritata mangaiere oferindu-ti,
mi-ai multumi cu trupul tau, placandu-ti,
si-ai deduce imensitatea prin supunere?
ai croi din vis pilota gandurilor mele,
oboseala radacinii ce-ajunge fruct parguit,
semn al putrezirii inerente,
gustului parfumat urmator?
ai intelege-n carnea plina cu seminte,
dulcele-n varful limbii, placut,
dar cerul gurii insetat de iubit,
uscandu-se zvarcolit, impietrit, ranit?
e semn ca neintelegerea-ti va fi mama,
pana cand aurora-ti va spala rusinea,
si-ai sa deschizi ochii, genele clipind intru inceput,
intru chemare a destinului,
intr-o mare lacrima,
tarzie.
Related posts:
April 23rd, 2009 at 5:21 pm
Leoaica de foc devorand
La apus, regele porneste alaiul,
Sir nemilos, intr-un singur tropot imens,
Cu rasunet taie tacerea din ape,
Vazduhul orbindu-l cu mii de sageti,
Pasari lovindu-se, izbindu-se-n creste,
Seceris de izvoare, bolborosind in abis,
Asfintit de soare cu patima-n raze,
Calaret pe cal fara hamuri,
Impleticit, regele trece spre munti.
Infricosatoare noapte fara luna,
Patrunde-n strafunduri, sfasiind flamand,
Calul. Si se opreste. Apoi necheaza aspru,
Narile-i framanta, aer devorand.
Regele zambeste, arcul de-ncordeaza.
Ochii din lumina, aurul inchid,
Focul din sageata, focul il ajunge,
Ardere strapunsa, flacari luminand,
Leoaica jertfita, soare renascand.