La apus, regele porneste alaiul,
Sir nemilos, intr-un singur tropot imens,
Cu rasunet taie tacerea din ape,
Vazduhul orbindu-l cu mii de sageti,
Pasari lovindu-se, izbindu-se-n creste,
Seceris de izvoare, bolborosind in abis,
Asfintit de soare cu patima-n raze,
Calaret pe cal fara hamuri,
Impleticit, regele trece spre munti.

Infricosatoare noapte fara luna,
Patrunde-n strafunduri, sfasiind flamand,
Calul. Si se opreste. Apoi necheaza aspru,
Narile-i framanta, aer devorand.
Regele zambeste, arcul de-ncordeaza.
Ochii din lumina, aurul inchid,
Focul din sageata, focul il ajunge,
Ardere strapunsa, flacari luminand,
Leoaica jertfita, soare renascand.