norii si-au scrantit gleznele alergandu-ne printre visuri,
si ploile lor au spalat tot, mai putin durerea marturisirii,
virtute tarzie, pat de moarte iubirii amintite printre altele,
ingalbenite file de poveste-n viata, smulse cu inima din piept.
si toate lacrimile se scurg spre cer.
Related posts:
Mi-am imbracat lacrimile noastre in camasi de noapte, diafane.
Un infinit de camasute tesute din aura unui izvor de jale.
Lacrimile astea… sunt lighioane. Scot vaiete ca sunt bolnave. Nu pot sa le dresez sa rada…
Inchid ochii, sa nu mai curga. Dar se ivesc in mine, si ma-neaca intr-o alta lume…
e noapte
… peltea de catifea udata de plansul lacrimilor ca stelele…