O fata, demult, m-a mangaiat nici macar iubindu-ma. M-a simtit prea departe pentru a dori mai mult de la mine.
Eram intinsi pe pat, si mi-a mangaiat picioarele. Intre doua atingeri pline de degete tremuratoare si-a atins sanul, usor ca un sarut, pe talpa piciorului meu, inchizand ochii. L-a apasat si-am simtit rasuflarea sfarcului patrunzand lin, si moliciunea pielii ei mi s-a prelins prin tibii pana-n cerul gurii. Am inghitit-o ca un vampir, insetat de viata care fetei i se scurgea prin tzatze-n talpile si tibiile si pieptul si cerul gurii mele larg deschise spre cer.
Si-am uitat-o. Fiindca nu mi-a ramas semn pe talpa, si nici n-am schiopatat vreo clipa. Deci nu m-a iubit.
Related posts:
…daca ne-am uita unul pe celalalt, definitiv
si ne-am intalni din intamplare peste un mileniu,
ti-as zambi, gandind ca totul are un scop…
si daca m-ai saruta doar privindu-ma
intre doua respiratii inutile,
as trai cu tine in gand, intr-un
orgasm prelung…
de inca o mie de ani…
îl privea într-o noapte cum doarme..veghea momentul odihnei sale şi şi-a lăsat capul pe pieptul său simţindu-i bătăile inimii. Comunica într-un fel neinteles de nimeni decât de el. Era un mister între ei doi, un limbaj propriu. Aştepta cuminte în timp ce-l mângâia cu privirea şi i-a zâmbit..mai târziu atingerea delicată şi dura în acelaşi timp s-a contopit în dulceaţa momentului în care cu căzut barierele lumii, a timpului, şi-a distanţei. Oricare alte cuvinte erau în plus, stricau clipa. Şi a trăit secunda acea de eternitate până la durere tranformata în minunea pe care o aşteptase. O găsise..s-a lăsat moale dorind să-l soarbă cu toată fiinţa ei..da! E dincolo de timp, nici în trecut nici în prezent..el îi atinge buzele cu un deget ” nu-mi spune nimic.”.. Şi ea îi răspunde ” poţi să-mi pecetluieşti cuvintele,nu-ţi spun nimic dacă nu vrei să le auzi, doar priveşte-mă..toată eu vorbesc şi fără cuvinte.”
Moartea caprioarei…
M-ai asteptat… stateai tacut, bine ascuns in frunzele unei naturi facuta sa te camufleze si pentru tine soarele nu ardea, nici apa nu mai era o sursa de viata, pentru ca seva ta se va fi scurs in arsita verilor ce ti-au leganat spicele si gerul iti este demult tovaras de drum. M-ai privit indelung si toata viata din mine se scurgea prin causul ochiului tau in tot ceea ce mai ramasese din mult ravnita zbatere a unui suflet viu. Ai masurat fiecare pas ce-l faceam spre golful ce mi-ar fi astamparat setea si-ai calculat minutios distanta ce-o mai aveam de parcurs intre a fi si a nu mai fi. Ai zambit nestiintei mele cu aroganta unui marchiz si-ai trasat imaginar linia ce-mi va fi adus pieirea… Am zabovit o clipa la linia ce delimita copacii… mi-ar fi placut sa cred ca esti acolo cu mainile goale… asa cum venisem eu goala, doar sa ma adap. Si setea m-a invins… si apa parea atat de limpede si inofensiva… si tu ma asteptai atat de nevazut… Ai inspirat si ai tras. N-a fost destula apa sa traiesc…