O fata, demult, m-a mangaiat nici macar iubindu-ma. M-a simtit prea departe pentru a dori mai mult de la mine.
Eram intinsi pe pat, si mi-a mangaiat picioarele. Intre doua atingeri pline de degete tremuratoare si-a atins sanul, usor ca un sarut, pe talpa piciorului meu, inchizand ochii. L-a apasat si-am simtit rasuflarea sfarcului patrunzand lin, si moliciunea pielii ei mi s-a prelins prin tibii pana-n cerul gurii. Am inghitit-o ca un vampir, insetat de viata care fetei i se scurgea prin tzatze-n talpile si tibiile si pieptul si cerul gurii mele larg deschise spre cer.
Si-am uitat-o. Fiindca nu mi-a ramas semn pe talpa, si nici n-am schiopatat vreo clipa. Deci nu m-a iubit.
Related posts:
…daca ne-am uita unul pe celalalt, definitiv
si ne-am intalni din intamplare peste un mileniu,
ti-as zambi, gandind ca totul are un scop…
si daca m-ai saruta doar privindu-ma
intre doua respiratii inutile,
as trai cu tine in gand, intr-un
orgasm prelung…
de inca o mie de ani…
îl privea într-o noapte cum doarme..veghea momentul odihnei sale şi şi-a lăsat capul pe pieptul său simţindu-i bătăile inimii. Comunica într-un fel neinteles de nimeni decât de el. Era un mister între ei doi, un limbaj propriu. Aştepta cuminte în timp ce-l mângâia cu privirea şi i-a zâmbit..mai târziu atingerea delicată şi dura în acelaşi timp s-a contopit în dulceaţa momentului în care cu căzut barierele lumii, a timpului, şi-a distanţei. Oricare alte cuvinte erau în plus, stricau clipa. Şi a trăit secunda acea de eternitate până la durere tranformata în minunea pe care o aşteptase. O găsise..s-a lăsat moale dorind să-l soarbă cu toată fiinţa ei..da! E dincolo de timp, nici în trecut nici în prezent..el îi atinge buzele cu un deget ” nu-mi spune nimic.”.. Şi ea îi răspunde ” poţi să-mi pecetluieşti cuvintele,nu-ţi spun nimic dacă nu vrei să le auzi, doar priveşte-mă..toată eu vorbesc şi fără cuvinte.”
Moartea caprioarei…
M-ai asteptat… stateai tacut, bine ascuns in frunzele unei naturi facuta sa te camufleze si pentru tine soarele nu ardea, nici apa nu mai era o sursa de viata, pentru ca seva ta se va fi scurs in arsita verilor ce ti-au leganat spicele si gerul iti este demult tovaras de drum. M-ai privit indelung si toata viata din mine se scurgea prin causul ochiului tau in tot ceea ce mai ramasese din mult ravnita zbatere a unui suflet viu. Ai masurat fiecare pas ce-l faceam spre golful ce mi-ar fi astamparat setea si-ai calculat minutios distanta ce-o mai aveam de parcurs intre a fi si a nu mai fi. Ai zambit nestiintei mele cu aroganta unui marchiz si-ai trasat imaginar linia ce-mi va fi adus pieirea… Am zabovit o clipa la linia ce delimita copacii… mi-ar fi placut sa cred ca esti acolo cu mainile goale… asa cum venisem eu goala, doar sa ma adap. Si setea m-a invins… si apa parea atat de limpede si inofensiva… si tu ma asteptai atat de nevazut… Ai inspirat si ai tras. N-a fost destula apa sa traiesc…
Matale trebuie sa fii balanta… E normal sa creezi atata stupoare, rumoare sau frenezie! Inca nu ti-ai gasit semenii: poate nu stii ca toti suferim de acelasi dor…de a face echilibristica pe sarma intinsa deasupra orasului si cum ceilalti nu deprind acest sport, trebuie sa ne chinuim sa mergem pe soselele lor primitiv de late, doar ca sa le facem pe plac! Chipurile ….sa ne prefacem ca suntem la fel ca ei…altfel i-am complexa…
Capricorn
Dar ascendentul? Ai ceva de balanta…dar poate inca n-o stii.
(Si cand este evident ca n-am dreptate, macar am fost pe aproape…)
)
Oi avea vreo balanta pe (langa) mine, sau poate inca nu stiu.
Ascendent berbec, dar daca vrei neaparat sa ai dreptate, pot sa te mint.
…sau “in” tine… Orice mester mare are o Ana adanc zidita in …el…
Cat despre minciuna…ar fi prea trist sa te las s-o faci. Ar insemna ca te afli in categoria persoanelor foarte dragi mie, dar pe care am hotarat sa le menajez de suferinta adevaruliui ca, de fapt, nu le mai apartin de mult… (Desigur, tu nu te afli in niciuna dintre cele doua categorii, ca nu vreau sa alimentez nici macar intamplator vanitatea unui creator ce devoreaza in numele artei si muzele care nu i se ofera, dar care trec pur si simplu din greseala prin fata cerului creatiei sale…)