Degeaba vrei sa-ti faci viata frumoasa,
Maturand gunoiul si ascunzandu-l sub covor,
Sperand ca ceilalti sa nu se impiedice de el.
Mai devreme sau mai tarziu, gunoiul se trezeste,
Si-ti aminteste ca totul e cladit pe mizerie.
Viata nu se retraieste, ramane doar sa-ti
Recunosti, in genunchi, greselile.
Fiecare mica minciuna recladeste uratul,
Si viata face un scurt ocol, aruncandu-te sub covor.
Nu toate, in lume, mai pot fi frumoase.
Related posts:
