Update: Intr-adevar, pentru Vanessa, Carolina, Lolita, sau cine mai stie cine, nu conteaza pe cine iubeste. Important e sa nu fie singura prea mult timp. M-am obisnuit ca surprizele venite dinspre partea feminina sa fie mereu neplacute, dar nu ma pot obisnui sa nu-mi fie mila de ele. Ce-ar fi putut fi, si ce amarate au ajuns…
Nu-ti poti bate joc de tine fara ca, pana la urma, sa nu-ti bati joc si de ceilalti. Veridicitatea reciprocei este evidenta.
*
Cand am hotarat sa nu merg mai departe, nu mi-a fost usor, fiindca fata asta, femeie de fapt, fiind casatorita inca, mi-a aratat aspecte ce nu credeam ca exista intr-o femeie “moderna”. Capacitatea ei de a iubi punctual clipa in sine, si simbolul barbatului de langa ea, sunt remarcabile. Pe mine nu m-a putut iubi, fiindca nu m-a inteles, ea fiind un copil de fapt, inca ancorat in trecut, ca majoritatea femeilor care iubesc nebuneste la o varsta la care nu inteleg inca valoarea umana. Spun nu m-a iubit in sensul ca n-a iubit ce reprezint eu de fapt, nu ca nu ar fi avut ceva pentru mine ca barbat cu care a impartasit clipe frumoase.
E atata iubire in femeia asta, incat la un moment dat simti ca iubeste fiindca asa e facuta ea, nu fiindca esti tu acolo. Si e mereu vesela, o femeie langa care, si cu care, te simti bine ca om si ca barbat.
E de la sine inteles ca Vanessa, fiind femeie, are si ea micile ei prostioare, plecand in miezul noptii de-acasa, fiindca i se nazare ca nu i-ai acordat atentie
, dar a doua zi cand o suni si-i spui sa se intoarca, o face intr-un mod natural si copilaresc, care te dezarmeaza. E o femeie simpla, nu in sensul prostiei, ci in sensul simplitatii femeii primordiale, fara figuri de prost gust eructate din emancipari prost intelese.
Pentru un barbat normal, care nu simte miezul lucrurilor, sau pentru care nu conteaza idealul, ea ar putea fi femeia perfecta.
De fapt Vanessa e nefericita, neavand mobilul unei iubiri nebunesti, in concluzie reprimand-o si incercand sa-si imprastie iubirea pe barbatul anonim. Modul ei de viata e departe de posibilitatile ei de femeie. La fel si anturajul.
Pacat ca a aparut prea tarziu in viata mea, dupa ce altele mi-au ars multe din circuitele iubirii, si-am devenit mai analitic decat un supercomuter. Prea tarziu si pentru ea, fiindca e posibil sa nu mai poata iubi personalizat. Unele femei consuma capacitatea asta din primul foc, consumandu-se cand inca nu stiu pentru ce. Poate asta e definitia iubirii. Sau poate are nevoie de un ajutor pe care eu sunt incapabil sa-l ofer, incorsetat fiind in basme cu iubiri perfecte.
A trebuit s-o indepartez, fiindca s-ar fi atasat de un individ care, desi ar fi apreciat-o foarte mult ca femeie, n-ar fi putut s-o accepte niciodata neintreaga, chiar daca acel neintreg ar fi fost mai mult decat au de oferit 99.99% dintre femei.
Ma rog pentru ea sa-i fie bine, chiar merita asta; este una dintre putinele femei care mi-au lasat amintiri frumoase, daca nu cumva singura. Pe restul le-am uitat.
P.S. Vanessa nu e numele ei real, asa ca n-o cautati, ca sa-i scoateti ochii. ![]()
Stiu ca unele ar fi capabile de multe investigatii.
Related posts:
Nu pot sa scriu decat un singur lucru: …multumesc
Pentru ca am clarificat chestiunea cu numele?
Nu, nu din cauza numelui ( desi….) Nu pot spune mai multe acum ptru ca, realmente, cuvintele mele au pierit…
Nicio graba, secretoaso.
…de parca ar mai fi fost nevoie de update…am inteles “noi” asta demult…cat despre mila: nu cred ca respectivele asteapta ca tie sa iti fie mila de ele, ca doar stiu de la bun inceput in ce s-au bagat
Fiecare intelege la vremea ei. Daca e sa-i vina vremea.
Nu judeca pe “respectivele” prin propria-ti experienta. Vorbeste-ti vorba si poarta-ti portul.
Am lasat timpul sa se aseze peste postul tau…iar intamplarile care au trecut de atunci au adaugat noi si noi volente cuvintelor ce urmeaza a fi scrise acum, aici, de mine…atunci cand am citit am fost “lovita” in mod placut de modul in care ai descris imaginea acestei femei, de aici multumirea ce ti-a fost adresata…insa in acel moment nu am realizat ca vorbeai despre o amintire…eram prea prinsa de senzatia de miraculos ce se desprindea din emotia impartasita de tine…. acum insa simt ca Vanessa este cu adevarat o amintire ptru tine…si ma doare infinit de mult, atat de mult doare incat nu cred sa pot adauga si de ce ma doare..doare ptru ca ea stie ce se intampla cu tine, doare ptru ca nu a terminat de spus ce a avut de spus, doare pt ca acel “neintreaga” de care vorbesti face mai mult decat tot restul…iti vorbeste ea acum si iti spune: mai priveste odata inapoi ( nu cu manie
Nu cred ca vorbeste ea, drumurile ei sunt pe alte meleaguri, in alte anturaje, inacceptabile mie.
Fiecare om isi traieste viata in functie de alegerile pe care le face, constient sau nu, in anumite momente cheie. Faptul ca nu-si da seama in momentul respectiv, ametit de placeri ieftine, nu-l scuteste de responsabilitate si de urmari inevitabile.
Toate greselile se platesc, mai ales cele legate de principii.