crize nebune, spasme prelungite-n luna,
incremenite visuri, ramase-n pozitii grotesti,
imagini rasturnate-mpotriva firii,
ce sunt iubiri imposibile,
gemand la portile destinului,
laptele sortii baut printre crinii urland,
de viata bolnavi, de moarte satui,
plecand printre creste de sexuri plecate,
demult retraite, pe paturi de moarte.
si viata striga alergand printre morti,
ca luna e simpla,
si-n toate, raceala-i a ei,
ca moartea traieste odata cu ea,
si numai de-ar vrea,
iubind, albastrea.
No related posts.
OVO
Ploua.
Ostara rasadeste in gradina, lumina.
Vantul se porneste si toate,
grabite tresar.
In necuprinsul aer,
Oul adormit a primit
sarutare.
Nu mai exista punct de intoarcere.
Samanta se zbate,
neagra un timp,
apoi fara culoare.
Din ochiul de aur primeste
Ploaie de raze.
Soare.