Imi plac pisicile. De fapt imi plac toate animalele, exceptie facand unii oameni (n-am pretentia ca sunt perfect).
Cred ca orice fiinta merita un credit pe baza caruia isi poate castiga respectul celor din jur (sau nu).
Cred in puterea educatiei, nu in cea a urii si a pedepsei. Este diferenta intre corectie si pedeapsa, intre pedeapsa si razbunare.
Imi plac pisicile, imi plac cainii, imi plac chiar si gandacii sau ramele. Au o lume a lor, pe care nu ne-o putem inchipui. Imi place si Miau, cafeneaua cu pisici in care si-au gasit deja adoptatori zeci de suflete torcatoare. Este un loc linistit si cu o vibratie frumoasa.
Uneori armonia locului (asa cum intelegem noi armonia, ca fiinte limitate) este oarecum sparta de copii mici si lipsiti de o educatie pe care probabil nici parintii lor nu o au. Nu se intampla des, desi ar fi de dorit.
De ce spun ca ar fi de dorit? In primul rand fiindca nu toti copii sunt rautaciosi cu animalele, unii au fost crescuti in spiritul iubirii si respectului fata de viata.
Apoi, dincolo de dorinta egoista de a ma intinde relaxat pe una dintre canapelele Miau, cu o pisica sau cu un catel escroc alaturi, sorbind dintr-un shake vegan, ma gandesc la ce inseamna copiii astia. Pana la urma ei sunt viitorul planetei. Daca le interzici accesul intr-un loc in care se promoveaza toleranta si respectul fata de viata, dai nastere unor frustrari, in primul rand in mintea parintilor, dar care se vor rasfrange inevitabil si in formarea copiilor. Ce va rezulta? Probabil niste oameni ignoranti, intoleranti si plini de ura fata de animale. E o responsabilitate imensa.
Cred ca decizia de a interzice accesul copiilor in cafeneaua pisicilor este pripita, bazata pe niste semnale evident exagerate. Copiii nu sunt rai intrinsec, depinde de noi daca devin bestii sau fiinte pline de compasiune.
In loc sa interzici, mai bine educi, organizezi evenimente dedicate copiilor in care ii inveti sa ingrijeasca animalutele, sa le trateze cu respect si responsabilitate. Cat de frumosi si mandri de ei ar fi niste copii care ar primi o diploma Miau, de buna purtare cu animalutele? Cati pitici ar purta, la fel de mandri, insigne cu “Iubitor de pisici”? Sunt convins ca mai multi decat credeti.
“You may say I’m a dreamer”, dar cred ca Miau, cafeneaua cu pisici, poate deveni un vector si in sensul asta, important e sa inteleaga ca poate, si sa nu se lase angrenata in provocari pline de frustrare si ura.
Ii doresc tot succesul de pe lume.
Pisica la Miau 🙂
P.S. Inca nu-mi vine sa cred ca am scris articolul asta, eu nu suport copiii in restaurante si cafenele, consider ca parintii trebuie sa aiba un minim respect fata de ceilalti si sa angajeze o bona care sa aiba grija de odrasle cele cateva ore cat dureaza o iesire in oras. Insa lucrurile au intotdeauna nuante si locul in care pisicile sunt regine trebuie sa ne flexibilizeze si sa realizam potentialul aspect educativ si implicatiile integrarii armonioase a copiilor intr-un spatiu de acest fel. Pentru restul exista Chocolat, pe Beller.