“Daca un lucru este diferit de un altul,
El va fi altul si in absenta acestuia;
Or, in absenta unuia,
Altul nu exista in calitate de altul.”
Analiza Contactului – Tratat despre Calea de Mijloc – Nagarjuna
Patru veacuri
Dupa trecerea din lumea suferintei
a Celui-astfel-plecat,
Va aparea un calugar pe nume “Naga”.
“Voi umblati sa va cumparati Cerul si va inchipuiti ca, pentru un pret oarecare, un invatator vi-l poate procura. Cautati sa faceti o afacere oferind putin, dar cerand mult. Nu pacaliti pe nimeni decat pe voi insiva.”
NISARGADATTA
“Majoritatea elevilor nu au incredere cu adevarat: nu dau ascultare sfaturilor si in cele din urma abandoneaza. Pentru acestia ar fi fost infinit mai bine sa se multumeasca a cauta informatii in ei insisi.”
Desi ignorantii incearca s-o asimileze cu stari induse din exterior, sau s-o proiecteze pe entitati,
Fericirea se incapataneaza sa ramana un simplu exercitiu de imaginatie, inchis de ochiul mintii.
“- In realitate, fiintele vii n-au gandire falsa sau dreapta intelepciune. Niciuna nu poate fi aflata.
– (Intrebare) Daca niciuna dintre ele nu poate fi aflata, inseamna ca nu exista fiinte obisnuite si nici intelepte.
– Exista fiinte obisnuite, precum exista si fiinte intelepte, dar tu nu le recunosti.
–(Intrebare) Ce este o fiinta obisnuita. Ce este un intelept?
– Daca diferentiezi, esti o fiinta obisnuita. Daca nu diferentiezi, esti un intelept.”
Manifestarea-ti intoarce intotdeauna roadele intentiilor si faptelor (tale). Cauzalitatea naste florile si spinii existentei, tot ce (ti) se intampla este un joc intre nemanifestat si manifestat, unul potentat de celalalt, intr-o (aparent) eterna transformare ciclica.
Ca sa fie mai simplu, la nivel de baza: cand (ti) se intampla ceva, cauta sa intelegi de ce. Ce ai gandit, ce ai spus, ce ai zamislit in mintea-ti agitata, ce ai facut pentru a determina acel ceva intamplat? Acum sau altadata. E doar un exercitiu, care trebuie facut neimplicat, fara dorinta de a gasi raspunsul cauzalitatii ultime. Scopul este de a intelege ca mintea, indiferent cat de inteligenta ar fi, naste dualitate.
Iubirea omului de rand, smintit, e pacoste in viata omului iubit,
Caci frumusetea o compara cu viata-i de odinioara.
Ca mreje cererile-ntinde, spre-a poseda si nu spre a cuprinde.
Iubesti cand n-ai pretentii sau obsesii,
Frumos si pur, far-a cersi concesii,
Nu cand atingi, frustrat fiind, depresii.
Oamenii sunt atrasi de ambalaje lucioase, sclipiri, performante si succese, desi n-ar trebui sa le fie greu sa priceapa ca toatea astea sunt create pentru a le tine mintea intunecata. Daca cineva scapara chiar si numai un amarat de chibrit in intunericul lor, isi feresc privirea sau chiar devin agresivi, fiindca lumina adevarului e un medicament amar.
Cand mintea e ghidata de citate destepte pe care le distribui celorlalti, plin de bucurie sterila,
Cand intreaga viata e focalizata pe circul din afara: munca, idealuri si impliniri,
Din perspectiva unui individ care a fost in tabara celor puternici si abili, dintotdeauna, pot afirma acum, dupa o multime de experiente si “lupte”, ca cel aparent slab e mult mai puternic.
Sa traiesti intr-o lume pentru care nu ai toate “calitatile” necesare unei existente “normale”, sa fii haituit zilnic de cei “puternici”, de multe ori doar pentru ca prin asta se antreneaza, sa ai caderi psihice din care sa-ti revii, sa nu ai mereu nici macar speranta ca va putea fi mai bine… pentru asta iti trebuie o forta pe care cel puternic si istet n-o s-o guste niciodata, exceptand cazul in care devine empatic. Dar, cand devii empatic, ai deja o “slabiciune”, esti trecut instantaneu in tabara cealalta, chiar daca incerci sa salvezi aparentele.
In cele mai multe situatii, normalitatea nu e cea mai frumoasa optiune.
Cand cele zece mii de lucruri se estompeaza in dualitate, aceasta din urma isi opreste rotirea.
“Gard de trestie, gard de trestie, perete subtire, perete subtire,
gard de trestie, asculta, perete subtire, ia aminte!
Omule din Suruppak, fiu al lui Ubar-Tutu,
darama-ti casa, fa-ti o corabie,
lasa bogatiile, cata sa-ti scapi viata,
dispretuieste bunurile pamantesti, pastreaza-ti vie suflarea vietii,
si incarca pe corabie orice samanta de viata!”
Din Epopeea lui Ghilgames, scrisa cu aproape cinci mii de ani in urma.