Lumea nu e facuta unilateral, contrariile exista, se lupta permanent, si prind in vartejul lor idei, energii, lucruri, oameni. Binele si raul sunt pretutindeni, si greu de decelat.
Cand dumnezeu te iubeste, diavolul iti provoaca placeri; cand dumnezeu te invata, diavolul iti ofera.
(dumnezeu si diavol nu sunt personificate aici, ele sunt substitute lingvistice pentru bine si rau, sau iubire si obsesie)
Ca oamenii vin cu o “soarta” pe lume, e foarte probabil, altfel nu s-ar explica multe decizii gresite si cai ocolite, pe care orice judecata limpede le-ar exclude fara drept de apel.
Dumnezeu nu se leaga de termenul fericire, acceptat de oameni. Binele presupune suferinta, devenire, intelegere. Nu se poate sa intelegi fara sa suferi, fiindca ochii nu pot privi atata durere inutila si absurda, fara sa lacrimeze. Doar ochii inchisi pot zambi, sperand ca intunericul va acoperi de-a pururi mizeria inchipuita-n lumi paralele. Gandurile creaza universuri, credintele creaza lumi, vorbele si faptele distrug totul.
Diferenta dintre un pas si o secunda, e legata doar de directia coordonatei. Adancind, toate sunt in acelasi punct, simultan.
Dumnezeu nu e usor, atunci cand tocmai diavolul te poarta spre el.
